Depresia post partum afectează 1 din 9 femei și 1 din 10 bărbați. Aceasta apare într-o perioadă de vulnerabilitate crescută și plină de schimbări, în care părinții învață să își îngrijească bebelușul și să se adapteze schimbărilor din viețile lor. Pentru că depresia post partum reprezintă, oricum, o provocare majoră, este important să nu te lași dusă în eroare de miturile care circulă în legătură cu ea.
Depresia post partum este adeseori greșit înțeleasă și există un stigmat social important asupra sa. Ea diferă semnificativ de depresie și este atribuită unei scăderi bruște a concentrațiilor de estrogen și progesteron, asociată cu lipsa de somn și cu greutățile pe care le presupune creșterea unui bebeluș. Modul sceptic în care le privește societatea pe femeile care suferă de depresia post partum face ca multe dintre aceste mame să refuze să caute ajutor specializat, ceea ce nu e în beneficiul lor sau al familiei. Este important ca depresia post partum să fie privită în mod obiectiv și informat, pentru a elimina acest stigmat social.
Mit 1: E doar o perioadă de tristețe firească
Dezechilibrele afective sunt normale timp de mai multe săptămâni după nașterea bebelușului, dar depresia este mai mult decât atât. Dacă te simți tristă, anxioasă sau indiferentă timp de săptămâni și luni după naștere, e posibil să suferi de depresie post partum. Depresia post partum nu trebuie confundată cu perioada de baby blues, care apare imediat după naștere la aproximativ 4 din 5 femei și care dispare de la sine în câteva zile sau săptămâni. În plus, depresia post partum are simptome mai complexe și mai intense decât orice perioadă de tristețe.
Mit 2: Depresia post partum apare imediat după naștere
De cele mai multe ori, depresia post partum se instalează în primele luni după naștere, dar există cazuri în care a fost diagnosticată în ultimele luni de sarcină sau la un an după venirea pe lume a bebelușului. Simptomele depresiei post partum se pot agrava în timp și este posibil să apară noi și noi simptome, atunci când afecțiunea nu primește tratamentul cvenit, fie că este vorba despre medicație sau psihoterapie.
Mit 3: Depresia post partum trece de la sine
Nimeni nu iese, pur și simplu, din depresia post partum, de la o zi la alta. Depresia post partum este o afecțiune tratabilă, iar dacă simptomele se agravează sau dacă îți este greu să ai grijă de bebelușul tău, e important să discuți cu un specialist în sănătate mintală despre emoțiile tale. Uneori, medicul poate recomanda un tratament cu un antidepresiv, caz în care este important să îl informezi dacă alăptezi. Multe dintre antidepresive sunt sigure pentru bebeluș, dar există și unele contraindicate în alăptare. De asemenea, medicul poate sugera psihoterapie, un program de exerciții fizice și un program de nutriție pentru a contribui la ameliorarea simptomelor.
Mit 4: Depresia post partum le afectează numai pe femei
Studiile au demonstrat că depresia post partum afectează până la 10% dintre tați, cel mai adesea în primele 3 – 6 luni după nașterea bebelușului. Există un risc mai mare de depresie post partum la bărbați, atunci când și partenerele lor suferă de depresie post partum.
Citește și despre:
Scrisoarea mamei trecută prin depresie post partum
Un an cu depresie postpartum. Cum am depășit perioada dificilă
Anxietatea post partum m-a costat scump în primul an de viață al celui de-al doilea copil
Ce înseamnă de fapt să treci prin depresia post partum. Cum poți să ajuți
Mit 5: Depresia post partum poate fi prevenită
Nu poți face nimic pentru a te asigura că nu vei suferi de depresie post partum. Dacă ai avut episoade depresive în trecut, sau dacă ai suferit de depresie post partum la nașterea unui alt copil, medicul îți poate recomanda prudență suplimentară și o consultație de specialitate înainte și după venirea pe lume a bebelușului.
Mit 6: Depresia post partum te face să auzi voci sau să ai halucinații
Depresia post partum nu se asociază cu acest tip de simptome. Ele pot apărea în perioada de după nașterea bebelușului, dar sunt caracteristice unei alte afecțiuni, denumită psihoză post partum.
Psihoza post partum poate afecta aproximativ 2.6 din 1000 de mame.
Simptomele includ fluctuații extreme de dispoziție, depersonalizare, iritabilitate, halucinații și iluzii. Aproximativ o treime dintre cazurile de psihoză post partum apar pe fondul unei afecțiuni mintale preexistente și pot crește riscul de comportament imprevizibil, de aceea monitorizarea și intervenția timpurie sunt esențiale. Tratamentele adecvate pot asigura o recuperare completă inclusiv în cazul psihozei post partum.
Unul dintre miturile care circulă referitoare la psihoza post partum este că aceste mame reprezintă un pericol pentru ceilalți. Afecțiunea este considerată o urgență deoarece se poate agrava rapid, dar pacientele nu reprezintă un pericol decât pentru ele însele. Este adevărat, pe de altă parte, că o mamă care suferă de psihocă post partum are un risc crescut de a-și neglija bebelușul, fiind în incapacitatea temporară de a avea grijă de acesta. Cauza precisă a psihozei post partum nu este cunoscută, iar acest fenomen extrem nu poate fi prevenit. Unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru depresia post partum este reprezentat de afecțiunule psihotice preexistente și de diagnosticul de tulburare bipolară.
Mit 7: Mamele cu depresie post partum își rănesc bebelușii
Depresia post partum nu este asociată cu gândul de a-i face rău propriului copil. În cazul unei depresii grave, mama poate avea gânduri sinucigașe și poate ajunge să se rănească pe sine, nu pe bebeluș. Depresia post partum nu trebuie confundată cu psihoza post partum, mult mai intensă, dar și mult mai rară.
Mit 8: Femeile cu depresie post partum plâng întruna
Simptomele depresiei post partum pot varia în mod semnificativ de la o femeie la alta; unele dintre ele vor plânge des, altele își vor suprima toate emoțiile, altele vor deveni nervoase și iritabile. Unele femei sunt supuse unor fluctuații afective puternice, care le afectează abilitatea de a dezvolta un tip de atașament sănătos cu bebelușul. Alte femei vor suferi o pierdere a apetitului, insomnii, lipsa de încredere și de stimă de sine.
Mit 9: Depresia post partum înseamnă că mama nu își iubește bebelușul
Depresia post partum nu are nici o legătură cu măsura în care mama își iubește bebelușul. Ea este determinată de un dezechilibru chimic, de fluctuații hormonale și de alți factori psihici și de mediu. Este adevărat, însă, că depresia post partum moderată și severă pot afecta stabilirea unei conexiuni între mamă și bebeluș, în absența unui tratament.
Depresia post partum, mai ales în formele sale ușoare, afectează un număr mare de mame; din păcate, problema trece adesea nediagnosticată, emoțiile cu care se confruntă pacienta fiind privite ca o oboseală normală sau, mai rău, ca un alint personal. Este important ca depresia post partum să fie corect înțeleasă și diagnosticată, pentru a îmbunătăți calitatea vieții și legătura de atașament dintre mamă și copilul său.
Depresia post partum este mai frecventă decât se crede și are un impact mai puternic decât s-ar bănui asupra femeilor, interferând în special cu formarea unei relații sănătoase de atașament între mamă și bebeluș. O educație adecvată referitoare la acest subiect ajută la spulberarea miturilor care transformă depresia post partum într-un stigmat social.
Surse:
https://mentalhealth.org.nz/conditions/condition/postnatal-psychosis
https://www.webmd.com/depression/postpartum-depression/common-misconceptions
https://www.therecoveryvillage.com/mental-health/postpartum-depression/ppd-myths/
