In prezent, inducerea nasterii este o practica atent cantarita, care se utilizeaza doar in cazul in care prelungirea sarcinii ar fi asociata unor riscuri importante. Trebuie sa stii insa, ca o data ce s-a apelat la o metoda de declansare a nasterii, bebelusul trebuie sa vina pe lume pe orice cale. Daca din diverse motive nasterea naturala nu mai e posibila, se va apela la operatia de cezariana pentru ca micutul sa vina pe lume atunci.
Care sunt indicatiile pentru delcansarea artificiala a travaliului?
Situatiile care impun declansarea nasterii pot fi legate de probleme ale mamei sau ale fatului. In ceea ce o priveste pe mama, preeclampsia, hipertensiunea arteriala, diabetul sau probleme renale materne sunt cele mai comune situatii. Cand vine vorba despre bebelus, orice semn de suferinta fetala poate impune interventii medicale pentru inductie.
O situatie speciala este reprezentata de gravidele care au depasit termenul. In cazul lor, protocoalele medicale difera de la o tara la alta si de la un spital la altul, cel mai in masura sa evalueze corect situatia fiind insa medicul care monitorizeaza sarcina si care este familiarizat cu evolutia acesteia si a gravidei. Descopera in continuare alaturi de noi care sunt cele 5 metode de declansare a travaliului practicate de catre medici.
Decolarea membranelor
Daca cervixul si-a inceput deja dilatarea, decolarea membranelor reprezinta probabil cea mai blanda metoda de declansare a travaliului, in care nu se folosesc nici un fel de medicamente. Pur si simplu medicul introduce un deget in vagin si separa membranele sacului amniotic de zona de deschidere a cervixului. Imediat dupa manevra, e posibil sa se declanseze contractii si o usoara sangerare. Daca prima manevra nu are efectul scontat, ea poate fi repetata de pana la 3 ori, inainte de a se trece la o metoda mai invaziva.
Printre complicatiile posibile enumeram disconfortul din momentul desfasurarii acestui act medical, posibilitatea ca flora bacteriana sa fie antrenata de la intrarea in vagin catre cervix, si riscul ca, desi dureroase, contractiile declansate sa nu fie si eficiente.
Ruperea artificiala a membranelor
Aceasta manevra nu se efectueaza in general de sine statator, si in asociatie cu o alta metoda de inductie, cel mai frecvent fiind vorba despre administrarea injectabila de oxitocina de sinteza. Daca cervixul este usor dilatat, medicul va folosi degetul sau un carlig special pentru a face o gaura in sacul amniotic. Scurgerea lichidului catre exterior declanseaza secretia de prostaglandine, ceea ce va accelera si intensifica si contractiile.
Dintre riscurile asociate acestei manevre mentionam: posibile infectii, prolapsul de cordon ombilical (care reprezinta o urgenta medicala si e mai frecvent in cazul in care capul bebelusului nu este deja angajat in canalul cervical), hemoragii in cazul unei placente jos inserate. Mai mult, e posibil ca ulterior manevrei, copilul sa isi schimbe pozitia in una mai putin favorabila nasterii naturale.
Gelul cu prostaglandine
Prostaglandinele sunt hormoni care stimuleaza aparitia si intensitatea contractiilor. Un alt rol al acestora este acela de a inmuia cervixul, contribuind la dilatarea acestuia. Exista preparate sub forma de gel sau tablete, care se aplica de catre medic in imediata apropiere a cervixului, si care actioneaza local pentru declansarea travaliului.
Riscul cel mai important al acestei metode este reprezentat de declansarea unor contractii foarte puternice, care suprastimuleaza uterul si care pot determina stres fetal. Mai ales in cazul femeilor care au suferit deja o cezariana, acest gen de actiune se asociaza si cu un risc crescut de ruptura uterina.
Oxitocina sintetica
Aceasta reprezinta metoda cea mai frecvent folosita pentru inducerea nasterii. In mod normal, in nasterile nemedicate, oxitocina este eliberata de catre creier in vederea stimularii contractiilor. Dar pe masura ce travaliul progreseaza iar contractiile se intensifica, tot creierul uman secreta endorfine, un calmant natural. Concentratile celor doua substante cresc apoi in paralel, facand ca fiecare contractie sa fie mai intensa si mai lunga decat cea anterioara.
Cand travaliul este declansat cu ajutorul oxitocinei sintetice, aceasta actioneaza exclusiv asupra muschilor uterini. Ea nu are capacitatea de a traversa bariera hemato-encefalica: cu alte cuvinte, ea nu ajunge la creier, deci creierul nu reactioneaza, cum ar fi firesc, prin sinteza compensatorie de endorfine.
De obicei, oxitocina se administreaza in perfuzie lenta, si desi cantitatile initiale sunt reduse, in final se ajunge la doze crescande, pana cand aparatele inregistreaza contractii de o anumita intensitate si durata. Avand in vedere ca organismul este fortat sa creeze aceste contractii in mod artificial si in absenta endorfinelor, ele vor fi resimtite ca extrem de dureroase si de intense. Avand in vedere ca si capacitatea de deplasare a gravidei este puternic afectata, se ajunge adesea la complicatii cum sunt necesitatea de a se oferi calmante sau situatii urgente de stres fetal.
Riscurile admnistrarii de oxitocina sintetica au fost deja amintite, dar le mai trecem o data in revista. Hiperstimularea uterina poate determina stres fetal sau ruptura uterina. Hemoragiile intense dupa nastere si hipotensiunea sunt de asemenea comune.
Efectele adverse materne sunt greata, varsaturi sau diaree. Dozele mari pentru o perioada indelungata de timp pot duce la pierderea sodiului din organism si la sindromul cunoscut ca intoxicatie cu apa. In sfarsit, numarul nasterilor asistate creste in cazul administrarii de oxitocina, epiziotomia si folosirea focepsului fiind mai frecvente.
Introducerea unui balon sau a unui cateter in cervix
Aceasta este probabil una dintre cele mai vechi metode de inducere a travaliului, care a pierdut din popularitate dupa introducerea oxitocinei pe piata. Cateterul Foley este conceput in asa fel incat sa exercite presiune pe cervix, asa cum ar face-o capul bebelusului. Practic, prin cervix se introduce un tubulet de cauciuc care va fi umflat treptat cu solutie salina. De obicei, aceasta metoda actioneaza pana la o dilatatie de aproximativ 4 cm, dupa care balonul cade prin deschiderea creata.
Avand in vedere riscurile asociate cu fiecare dintre aceste metode, devine evident de ce insistam ca inducerea travaliului ar trebui sa fie o decizie atent cantarita de catre medic si pastrata ca ultima solutie pentru cazurile in care este cu adevarat necesara.
