Limitele îi învață pe copii cum să fie în siguranță, auto-disciplina și le reglează dezvoltarea emoțională

Pentru început trebuie să recunosc că eu nu știu să pun limite. Îmi e greu să spun „nu, nu pot să fac acest lucru”, „nu, nu pot să te ajut”, „nu, nu vreau să…”. Iar pentru un copil, să aibă un părinte care să nu știe să pună limite, este una dintre situațiile care îi aduce nesiguranță maximă. Pentru că cei mici au nevoie să știe că părintele pune limite. Au nevoie să se bazeze pe cineva care acționează având capacitatea de a stabili și de a menține limitele. Așa că, dacă și tu ai partea asta încă „nevindecată”, hai să încercam împreună să ieșim „elegant” din noroi.

Ce înseamnă a stabili limite
Înainte de toate, e important să plecăm de la ideea că nu folosim limitele pentru ca al nostru copil să ajungă “răsfățat”. Ci limitele sunt pentru a-i învăța pe copii cum să fie în siguranță, cum să se descurce cu responsabilitățile pe care le au (cum sunt temele, de exemplu) sau cum să aibă grijă de ei înșiși, fără să fie nevoie de cineva care să le spună sau să le amintească mereu. A pune limită le dezvoltă copiilor capacitatea de auto-disciplină. Deși uitatul la desene, de exemplu, este amuzant, nu este în regulă ca un copil să se uite toată ziua sau să renunțe la joaca afară sau cu prietenii, pentru a sta doar în fața ecranului.

Dacă puiul tău e mic, atunci limitele sunt clar legate de siguranță. Și aici intră și câte prăjituri are voie să mănânce, de exemplu. Și în ce moment al zilei le poate mânca. Atunci când copilul este mai mare și limitele se schimbă. Tocmai de aceea este nevoie ca tu să îți definești mai întâi intențiile, să vezi cât de potrivite sunt și pe măsură ce crește, puteți discuta și puteți stabili împreună limitele. Citește pe larg despre: 7 Motive ca să alegi Attachment Parenting | Cea mai ușoara metodă de creștere a copilului   

De ce să pui limite
Cum spuneam mai sus, lipsa stabilirii limitelor, nu este un lucru de dorit. Copiii au nevoie să știe la ce să se aștepte. Lucrul acesta îi ajută enorm să își regleze dezvoltarea emoțională, simțindu-se în siguranță. Psihologul Kevin Leman a afirmat, că în urma experienței sale profesionale extinsă pe ani buni, a descoperit că atunci când cresc într-un mediu permisiv, copiii se revoltă. Și fac acest lucru pentru că simt furie și ură contra părinților, pentru lipsa ghidării și stabilirii limitelor. Este normal ca cei mici să reacționeze. Este normal să existe un pic de rezistență. Pregătește-te pentru asta și vezi mai jos cum poți acționa.

Înțeleg că îți este greu să îți vezi copilul trist sau furios, cu atât mai mult cu cât, pun pariu, că te gândești că tu îl faci să fie așa. Dar, copilul are nevoie să învețe să se descurce chiar și cu astfel de emoții. Are nevoie să le experimenteze. Cu siguranță, se va lovi de ele. Fii lângă el și acceptă-i supărarea. Dar limitele tot este nevoie să existe. Citește pe larg despre: Viața secretă a creierului copilului – Cum te asiguri că ajuți la dezvoltarea lui?

Cum să pui limite
În primul rând, cu blândețe. Nici noi nu reacționam bine când vine cineva să ne impună niste reguli. Chiar dacă sunt spre bine lor, limitele au nevoie să fie stabilite cu respect, cu iubire, cu înțelegere. Poți începe cu găsirea unei rutine în care să incluzi „limitele”. De exemplu, dacă vrei că al tău copil să se bage în pat la ora 21, atunci realizează o rutină care să includă povești, baie, joacă, spălat pe dinți, etc și care să se finalizeze la ora 21, moment în care cel mic, ușor ușor, natural, să fie „învățat” să doarmă la ora 21. E nevoie să îți stabilești tu clar ce ai de făcut, ca și la copil să ajungă toate acestea, apoi spune-i și lui cât mai simplu ce urmează.

Fii consecvent/ă. Nu sări peste spălatul pe dinți două zile, că apoi să reiei în a treia. Lucrul acesta conduce la confuzie și îl face pe copil să încerce să testeze limitele pe care tu le pui. Dacă tu nu respecți ceea ce vrei să implementezi, de ce ar face-o copilul? Apoi, e nevoie de fermitate. Da, cu înțelegere, cu empatie, cu dragoste, dar fermitate. Dacă țipi și ești rece cu copilul, cu siguranță nu vei ajunge unde ți-ai propus, iar copilul va modela și el un răspuns comportamental nu tocmai drăguț. Nu în ultimul rând, este important să îl lauzi atunci când face „ceea ce trebuie”. Citește și despre: 7 semne de STRES la copii pe care păriții trebuie să știe să le recunoască