Le imploram să mă ducă la cezariană că nu mai pot! A fost un chin nașterea puiului nostru, dar ne bucurăm că s-a născut sănătos

Această poveste de naștere ne-a venit pe adresa de contact de la o mămică din Danemarca. Auzisem și citisem multe despre cât de diferite sunt nașterile, dar și monitorizările sarcinilor acolo, așa că povestea lui Marry, ne gândeam că va fi o gură de oxigen pe lângă dramele noastre din România. Dar n-a fost așa – pastile pentru declanșarea travaliului, ruperea artificială a membranelor, un travaliu extrem de lung…

Nașterea băiețelului meu a avut loc în Danemarca.
Am avut tensiunea arterială un pic ridicată pe toată perioada sarcinii și nu am primit tratament, dar în săptămâna în care mi s-a împlinit termenul, moașele (în Danemarca doar cu moașa discuți) au decis că trebuie să provocăm nașterea, deoarece tensiunea ridicată reprezintă un pericol pentru copil. Mi-au dat niște pastiluțe, m-au trimis acasă și la ora 23 au început contracțiile. Deși nu au fost așa de puternice la început, nu am dormit deloc toată noaptea.

„Le imploram să mă ducă la cezariană că nu mai pot!“
M-au primit la spital abia la 8 dimineața. Ajunsă la spital, m-au întrebat dacă vreau să rămân sau să merg acasă, pentru că dilatația era doar 2, dar eu având dureri foarte mari și contracții la două minute am rămas la spital pentru că îmi doream epidurală. Am primit epidurala și m-au lăsat să dorm două ore după care a început chinul.

Mi-au rupt apa și mi-au dat intravenos un ser care îmi făcea contracțiile foarte puternice, aproape de nesuportat (doar epidurală am primit la început). Am ținut-o așa cu contracțiile de vineri noaptea până duminica după amiaza, dilatația mică, abia duminică după amiaza aveam dilatația 10. Între timp am primit antibiotice pentru că apa era ruptă de prea multe ore, copilului i se luau probe încontinuu de pe pielea capului, iar eu le imploram să mă ducă la cezariană că nu mai pot!

INFO Clubul Bebelușilor: Ruperea artificială a membranelor.
Tehnica este indicată în 4 cazuri:
• pentru inducerea travaliului, uneori fiind cea mai puțin invazivă metodă de a declanșa travaliul;
• pentru a putea monitoriza bătăile cardiace ale fătului, mai ales în cazuri de travaliul prelungit sau ori de câte ori se crede că există o suferință fetală;
• pentru a verifica culoarea fluidului, în cazul în care se suspectează prezența meconiului;
• pentru a evita aspirarea de către făt a conținutului sacului amniotic.
CITEȘTE ȘI POVESTE CRISTINEI: Am născut cu încurajări că fac totul bine, că este totul în regulă. O naștere ca la carte … posibilă pentru Christine în Regatul Unit

„Ne-am gândit că puiul nostru ar putea fi mort“
După aproape 48 de ore de travaliu când mă așezăm un pic pe pat adormeam (tot timpul travaliului am stat numai în picioare făcând exerciții și mișcare pentru a mă dilata mai repede) și bebele meu încet-încet își pierdea pulsul. Am ajuns la cezariană de urgență și mi s-a spus că s-ar putea să nu plângă când îl scot, dar să nu ne facem griji că o să-l ducă într-o cameră alăturată și o să ni-l aducă înapoi.

Am înghețat amândoi pentru că ne-am gândit că puiul nostru ar putea fi mort. Au acționat repede din fericire și puiul nostru s-a născut viu și chiar a avut puterea să plângă. A fost un chin pentru noi nașterea puiului nostru, dar ne bucurăm că s-a născut sănătos.
La sfârșitul anului 2020, cei de la spitalul unde am născut au scris că în spitalul lor s-au născut 1000 de copii dintre care 24 morți!

CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul