Dezvoltarea şi formarea diferitelor organe continuă mulţi ani după naştere. Spre exemplu, formarea plămânilor începe înainte de naştere, continuă apoi într-un ritm rapid imediat după naştere, majoritatea alveolelor pulmonare formându-se până la 6 luni, dar dezvoltarea lor şi a căilor aeriene continuă şi ulterior, prin creşterea capacităţii funcţionale, care asigură o oxigenare mai bună a organismului, atât în repaus, cât şi la efort.
Toracele, care conţine plămânii, are o creştere mai lentă, aceasta fiind, însă, la fel de importantă pentru respiraţie. Cutia toracică funcţionează ca o pompă.
La nou născut, coastele sunt orizontale şi ele devin similare adultului la vârsta de 10 ani. Dezvoltarea plămânilor încetează o dată cu oprirea din creştere a cutiei toracice, aproximativ la 18 ani la fete şi 20 de ani la băieţi.
În perioada aceasta de creştere şi dezvoltare, plămânii sunt extrem de vulnerabili la factorii de mediu şi, în special, la poluanţii din aer, care pot genera o serie de modificări genetice.
Un exemplu important în acest sens, prin frecvenţa cu care încă se întâlneşte, este fumatul din timpul sarcinii, care perturbă relaţia dintre genetică şi imunitate la copii, în primii ani de viaţă.
Femeile care fumează în timpul sarcinii expun fătul la substanţele toxice din fumul de ţigară, într-o perioadă critică a dezvoltării pulmonare, având consecinţe care îl pot afecta pe copil pe tot parcusul vieţii.
Vasoconstricţia indusă de nicotină produce hipoxemie fetală (Philipp et al. 1984), care are drept consecinţe:
- Micşorarea diametrului căilor aeriene prin stimularea proliferării fibrelor musculare netede
- Creşterea hiperreactivităţii bronşice
- Scăderea frecvenţei respiratorii fetale
- Scăderea imunităţii
Dr. Mihaela Oros
Medic primar pediatru
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
