Lucrez și am 3 copii mici și lumea mă întreabă adesea: cum te descurci? Evident, oamenii vor să știe cum fac să lucrez fulltime și să mă ocup și de copii, și de treburile casnice. Răspunsul meu e standard: un soț de calitate și o grădiniță de calitate. Soțul meu lucrează, de asemenea, fulltime și a fost întotdeauna un partener implicat în treburile casnice și în îngrijirea copiilor. Din păcate, din ce vorbesc cu prietenele mele și din ce citesc online, se pare că el este mai degrabă o excepție.
Ipoteza este, din păcate, confirmată de un studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea Statului Ohio care a demonstrat că implicarea egală a partenerilor de cuplu în treburile casnice, după nașterea copiilor, este rară. Studiul a implicat 182 familii în care ambii părinți lucrează fulltime. Rezultatele au demonstrat, fără urmă de echivoc, că tații fac mai puțină treabă în casă după venirea pe lume a bebelușului și sunt mai puțin implicați în îngrijirea acestuia, în coomparație cu mamele. Lucru surprinzător, până la urmă, având în vedere că programul la serviciu presupune un număr egal de ore lucrate pentru ambele sexe.
Înainte de nașterea copilului, sarcinile erau împărțite egal
Totuși, încă din primele săptămâni după nașterea bebelușului, timpul dedicat treburilor casnice a scăzut cu aproximativ 5 ore în cazul bărbaților și doar cu o oră în cazul femeilor. În cazul bărbaților, cele 5 ore au fost redirecționate către îngrijirea copilului, care însuma aproximativ 15 ore pe săptămână: 10 ore de îngrijire fizică (schimbat scutece, spălat copilul etc) și 5 ore de interacțiune și joacă. Practic, bărbații adaugă aproximativ 10 ore de muncă în plus în familie, după venirea pe lume a copilului.
În ceea ce privește mamele, maternitatea adaugă aproximativ 21 ore de muncă pe săptămână. Majoritatea acestui timp are legătură cu bebelușul: aproximativ 15 ore sunt dedicate îngrijirii fizice, iar 6 ore interacțiunii și jocului.
La final, maternitatea adaugă cel puțin o oră de muncă în plus, în fiecare zi, în sarcina mamelor, suplimentar orelor de muncă pe care le preiau tații. Citește și despre: Dragă mamă-soacră, îți mulțumesc pentru felul în care ai reușit să-l crești pe fiul tău, un fiu care gândește, trăiește și iubește cu toată ființa lui
Rolul de gen, încă adânc înrădăcinat în mentalitatea colectivă
Cum se poate ca un bebeluș mititel să determine un asemenea dezechilibru în cadrul unui cuplu care obișnuia să își împartă egal rolurile?
Ori de câte ori în viața unei familii intervine o schimbare atât de importantă cum este nașterea unui bebeluș, membrii acesteia trebuie să creeze o nouă rutină. Tranziția de la viața de cuplu la viața de părinți este o asemenea schimbare: noile rutine, de mamă și tată, pot persista timp de mulți ani de zile.
În acest moment, cuplurile în care ambii părinți au cariere în evoluție, încetează să mai împartă în mod egal treburile casnice și revin la rutina observată în propria familie, în copilărie. Probabilitatea ca aceștia să adopte normele sociale care dictează rolurile pe care ar trebui să le aibă o mamă și un tată crește semnificativ. Treburile casnice și îngrijirea copiilor cad, în mod tradițional, în sarcina mamelor, în timp ce tații sunt parteneri care ar trebui să furnizeze resursele necesare traiului. Doar că, spre deosebire de generațiile anterioare, în prezent ambii părinți își asumă acest rol de provider.
Tații nu par să conștientizeze această schimbare
Consultați în această privință, atât bărbații cât și femeile susțin că volumul de muncă a crescut cu peste 30 ore pe săptămână pentru fiecare dintre ei. Totuși, observațiile specialiștilor nu susțin această afirmație: volumul de muncă preluat de mame este mai mare decât cel preluat de tați. Citește pe larg despre: Luna Tatălui și concediul paternal – 5 motive pentru care e foarte bine să stea tati în concediu alături de bebe
Există soluții?
Soluția la această problemă este evidentă: bărbații ar trebui să preia inițiativa în ceea ce privește sarcinile casnice și îngrijirea copilului. Asta înseamnă că ar trebui să își păstreze sarcinile anterioare și să se implice în îngrijirea copilului în mod egal cu partenerele lor. Această implicare trebuie realizată inclusiv în zona care ține de aspecte practice: igienă, scutece, hrănit (unde e cazul), nu doar la nivel de joacă.
Din păcate, majoritatea femeilor cresc într-un mediu care le-a învățat că ele sunt principalele responsabile pentru îngrijirea casei și a copiilor. Este posibil ca ele să își solicite partenerii să îmbrace copilul, dar apoi îi vor indica exact ce haine să aleagă. Sau s-ar putea să le spună să schimbe scutecul plin, doar pentru a-i critica pentru felul în care au pus scutecele curate. Unele dintre aceste activități necesită experiență și învățare, dar mamele nu sunt dispuse să le acorde bărbaților ocazia de a învăța.
Ce mă deranjează nu e faptul că sunt întrebată cum mă descurc cu job, casă și 3 copii; bănuiesc că e normal ca oamenii să fie puțin surprinși de decizia noastră de a avea o familie numeroasă. Ce mă deranjează este că nimeni nu îl întreabă pe soțul meu cum se descurcă cu job, casă și cei 3 copii, pentru că se presupune din start că el nu își bate capul cu genul ăsta de treburi. CITEȘTE ȘI: Renunț la job? Stau acasă ca să-mi cresc copilul? O decizie cu pro și contra
