Nu mă așteptam să mă trateze ca pe un câine…
Bună ziua! Mă numesc Elena și sunt mămica a două fetițe, de 5 ani, respectiv 3 luni! Prima naștere a fost ușoară – într-o jumătate de oră am fost gata! Experiența cu moașele și asistentele a fost ok ținând cont că am născut fără doctorul care mi-a urmărit sarcina! Majoritatea doctorilor erau axați de atunci pe cezariene, pentru că insista să nasc prin cezariană, eu refuzând total pentru că îmi doream să nasc natural! Acceptam cezariana doar dacă era neapărat nevoie. A doua naștere, însă, a fost groaznică, dureroasă și a lăsat amprente, atât fizic cât și psihic. Nu mă așteptam ca după 5 ani să fiu tratată ca pe un câine, ca un animal de la abator.
Mi-a pus doar branula și atât
M-am prezentat la camera de gardă pentru că am avut niște scurgeri care nu mi s-au părut normale, acolo fiind tratată corect și cu bun simț. Mi-au făcut internarea pentru că, după spusele lor, eu deși nu eram dilatată, prezentam semne de naștere. Așa că, pe urmă, m-au dus în sala de naștere – sala groazei, a infernului. M-am așezat pe pat la ora unu noaptea și acolo am rămas până când am născut la ora 7. Mi-a pus asistenta doar branula și atât. Am rămas singură cu dureri groaznice. Mă rugam doar să îmi ajute bunul Dumnezeu să nasc ușor. Simțeam o durere ca și cum cineva mi-ar fi tras totul din mine, ca și cum m-ar smulge. La ora 6.55 am strigat să vină cineva la mine. A venit o asistentă cred, că eu deja nu mai realizam ce se întâmplă, era totul ca o ceață în fața mea. A venit, mi-a dat cearceaful după mine la o parte și a zis să stau că nu nasc, deși capul copilului deja se vedea. S-a dus la ușă, unde era și moașa împreună cu încă două asistente. Stăteau de vorbă și râdeau.
Tratați mamele ca pe ultimele cârpe
La 5 minute când am strigat iar să vină, fetița era între picioarele mele. Atunci au venit și ele, toate peste mine, spunandu-mi ironic – „ce mămică curajoasă”! M-a bufnit plânsul și nu am mai fost în stare să le spun decît atât – „să vă fie rușine! Sunteți mame și voi, tratați mamele ca pe ultimele cârpe!” Nu mai aveam putere, deși aveam o mie de stări. Îmi era frig, îmi era sete și aveam dureri. Am întâlnit o infirmieră tare blândă și cu un suflet mare care mi-a adus o pătură, mi-a dat apă și m-a ajutat să mă dau jos, mi-a schimbat lenjeria și mi-a vorbit așa de frumos. Menționez că moașei și asistentelor nu le-am dat nimic, niciun leu! Doar acelei infirmiere pentru bunătatea ei, i-am pus în buzunar o atenție!
Am sperat ca, după 5 ani, să se fi schimbat ceva, să nu mai aud fel și fel de opinii și păreri, dar am observat că, din contră, maternitățile au devenit abatoare! Cele mai multe cazuri sunt în rândul celor care nu acceptă cezariana. Ar trebui să fim tratate egal, dar ura chiar există și suntem văzute cu alți ochi. Cele ce poartă uniforme și ecusoane ca fiind moașe și asistente ar trebui să se poarte cu drag dar suntem tratate ca niște obiecte pe bandă rulantă. Își închid ochii și cu sânge rece își arată ignoranța și nepăsarea.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 💕 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
Citește mai multe povesti de nastere trimise de mame:
Pentru că am fost pregătită psihic, nașterea baiețelului a fost perfectă, exact cum mi-am dorit
Timp de 11 ani ne-am tot chinuit să avem un bebe și până la urmă am reușit!
Greșeala mea că nu am anunțat medicul ginecolog care mi-a urmărit sarcina și m-am lăsat pe mâna moașei
Toate visele și starea de euforie au fost spulberate când am ajuns pe secția de neonatologie. Bebe avea o forma de icter agresivă, era letargic și hrănit continuu cu lapte praf
Copilul la neonatologie, eu la ginecologie. O lună a durat calvarul până să atingă greutatea minimă cerută
