Nu știu tu, dar eu n-am auzit de vreo olimpiadă sau de vreun concurs de „cea mai bună mamă” sau „cel mai bun tată”. Nu de alta, dar care ar fi regulile? Care ar fi probele? Cine îi încheie copilului 10 nasturi fară să se enerveze? De câte ori poți repeta o întrebare fară să țipi? Sau „care dintre părinți petrece mai mult timp cu copilul? Au împreună un timp de calitate, cu conectare, cu iubăreală și înțelegere? Dacă da, cine evaluează? Copilul sau părintele? Că dacă ne vom lua după părinte, în funcție de propriile scenarii de viață, va raspunde subiectiv. Dacă ne luăm după copil, atunci e distracție maximă.
Pentru că nu am găsit vreun copil care să nu își iubească părinții, așa cum doar ei știu să iubească – fară limite, la infinit. Atât de mult sunt iubiți părinții, încât copiii lor, ajung, din păcate, într-un număr covârșitor de mare, să se lase pe ei, pentru a-i face pe adulți fericiți. Așa că nu încape îndoială că cei mici sunt fantastici. Dar noi, noi adulții, cum ne ridicăm la nivelul lor?
A fi sau a nu fi un părinte bun?
Asta-i întrebarea! Știm cum este să NU fii un părinte bun. Avem de cele mai multe ori, proprii părinți pentru modelul „așa nu”. Tocmai de aceea nu vrem să ajungem și noi să ne neglijam copiii, să îi abuzăm sau să îi controlam așa cum am pățit noi. Problema apare atunci când nu avem și modelul „bun”, de la care să putem copia comportamentele și răspunsurile pozitive. Iar mintea noastră, crescută cu anumite scenarii, deși nu tocmai potrivite, le va urmări pe acelea. Pentru că doar pe acelea le știe.
Și atunci când trecem prin situații dificile, Ilenele Cosânzenele și Feții Frumoși dispar din poveste și în locul lor apar ditamai dragonii. Și na, mai bagă-i la loc dacă poți. Că au multe capete și sunt greu de ascuns. Plus că au și fost văzuți de cei mici. Așa că, inevitabil, după ce ne ies flacările de foc pe nas și pe urechi, ne lovește și vina. Că nu suntem buni. Că nu suntem potriviți să creștem copii. Că toți ceilalți părinți sunt buni, numai noi nu. Și tot așa. Știi prea bine „placa”. Și-atunci cum să facem?! Cum să fim și noi buni? Ei bine, e simplu. Și greu, în același timp. Doar fii. Nu există bun sau rău. Doar fii. Și-atât! Citește și despre: Tipurile de atașamentul mamă-copil
Ce nevoi au copiii să primească
Din punctul nostru de vedere, al adulților, copiii „trebuie” crescuți într-o casă minunată în care să nu le lipsească mâncarea, în care să fie curățenie, în care să se joace. Mai au nevoie de haine și de încălțăminte, de jucării și de…device-uri tehnice care să îi tină ocupați în zilele ploioase sau când noi avem treabă. Iar toate acestea, plus multe altele pe care nu le mai enumăr aici, au nevoie de bani. Iar pentru a avea bani, e nevoie de părinți plecați de lângă copii. Părinți care își consumă timpul și energia departe de casă, la serviciu. Iar când se întorc în casa minunată, pe care „trebuie” să o mențină, nu numai că nu mai au energie, dar vin încărcați și cu stresul de la job. Dacă imediat ce au intrat pe ușă, se și mai apucă de treburile de prin casă, aruncând câte o întrebare copilului despre ce a făcut la grădiniță sau scoală, avem rețeta completă pentru viața noastră de zi cu zi.
Ce e bine să reții și să-ți amintești zilnic
Paradoxal însă, copiii au nevoie de foarte puține lucruri. Au nevoie de iubire, de conectare cu părinții, de validare, de timp petrecut afară și stabilitate emoțională. Au nevoie de un adult alături de ei, nu de unul plecat, fizic și emoțional, mai tot timpul. Au nevoie, pe scurt, de prezență. Au nevoie să fii! Și-atât! Citește și despre: Toate mamele se simt vinovate la un moment dat
Cum să fii prezent
Timpul petrecut cu cei mici, zilnic, citindu-le, ascultând muzică, mergând afară, găsind momente dimineața și seara de conectare veritabilă cu copilul, sunt modalități dovedite științific că pot crea siguranță emoțională. Conectarea veritabilă nu presupune să stai nu știu câte ore pe lângă copil, vreme în care să te gândești la ce nu ai rezolvat la job sau la ce mai ai de făcut prin casă. Conectare este atunci când ai toată atenția îndreptată către copil. Mai ții minte senzația aia de îndrăgosteală, când sorbi fiecare cuvânt, fiecare gest al partenerului/partenerei? Ei, cam asta e conectarea cu copilul. Tot ce e în exterior dispare. Doar el contează. Doar pe el se concentrează toată atenția și iubirea. Oferă-i îmbrățișări, lasă-l să iți povestească ce a făcut peste zi, lasă-l să își trăiască toate emoțiile, fară a-i pune piedică, fară a-i oferi soluții. Lasă-l să fie.
Stați împreună ca doi copii care tocmai s-au cunoscut și abia așteaptă să își povestească câte-n lună și stele și jucați-vă ca și cum nu te-ai mai jucat niciodată până acum. Creează amintiri amuzante, spune-i poveștile într-un mod haios, cântă din inimă chiar dacă nu ai ureche muzicală, gâdilați-vă, bateți-vă cu perne. Ai să vezi că astfel de momente, nu doar că vor fi piese importante în creșterea emoțională a copilului, ci te vor încărca și pe tine de energia aia bună, care îți va umple paharul și astfel vei reuși să o iei de la capăt a doua zi. Pentru copilul tău, întotdeauna vei fi cel mai bun părinte. Indiferent de ce ai face. Fii bun și fii prezent! De atât are nevoie! Tu ești centrul universului lui! Pune-l și pe el în centrul universului tău! Doar atât e nevoie să facă un părinte bun! Să fie prezent! Doar fii! Atât! Citește pe larg despre: Mama are un rol esențial în formarea viitorului adult
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și despre: Mami, tu ești extraordinară și faci o treabă extraordinară!
