Se vorbeste despre sarcina ca despre o stare de gratie. Se spune ca femeile insarcinate radiaza, ca au o stralucire aparte, ca sunt frumoase. Dar sa vedem ce parere au mamele sau viitoarele mame despre asta. Clubul Bebelusilor a lansat aceasta intrebare si iata cateva dintre raspunsurile pe care le-a primit.
Anne spune ca „astepti cu nerabdare sa vezi ce se mai intampla si esti mereu entuziasta”. Nu putem decat sa-i dam dreptate. Din clipa in care vezi acele doua liniute, incepe o adevarata odisee, care dureaza 9 luni si la finalul careia abia astepti sa tii in brate un prunc dolofan si sanatos!
Elena este de parere ca „sa porti un copil in pantec este o minune”. Este, cu siguranta! Iar femeile care traiesc asta macar o data in viata sunt niste privilegiate ale sortii. Faptul ca din doua celule creste un copil, ca doua celule se transforma in perfectiunea regasita la orice bebelus, este cu siguranta un miracol!
Mai practica, Bianka se bucura ca „atunci cand ma balonam, nu se vedea!”. Salutam optimismul ei si doza de umor de care este capabila. Ca si cum ar mai conta cat de balonata esti, atunci cand ai un castig ponderal de 20 de kilograme si arati de parca ai fi inghitit o minge de basket!
Raluca este de parere ca cel mai fascinant moment al sarcinii este acela in care simti pentru prima oara miscarile bebelusului.
Suntem de acord si cu ea! Ne amintim cu drag clipa in care ne intrebam daca „o fi bebe, or fi intestinele…?” si apoi magia si bucuria care ne-au cuprins cand am avut certitudinea ca da, este bebe ! Ne amintim si de prima oara cand tati a putut simti si el micuta fiinta care crestea in noi si de emotia care l-a cuprins si pe el…
Mihaela, mamica de gemeni, spune ca s-a simtit de doua ori speciala, avand in vedere comoara dubla pe care a purtat-o in pantece.
Nu ne este prea clar cum sunt acele ultime doua luni de sarcina, atunci cand este nu „doi in unu” ci „trei in unu”, dar ne gandim ca sentimentul pe care il ai atunci cand iti tii pentru prima oara in brate cele doua comori, nu poate fi decat de doua ori mai intens. Plus avantajul ca mami si tati nu se vor certa niciodata pentru privilegiul de a schimba scutecul murdar: fiecare dintre ei poate avea parte de propria bucurie!
Andreea spune ca cel mai mult i-a placut sa beneficieze de extra-atentie din partea prietenilor. Cred si eu, cu burta pe care o capeti, e greu sa treci neobservata … Glumim cu drag!
Intr-adevar este minunat sa te simti centrul atentiei, sa fii protejata si sa vezi cum toata lumea are grija sa-ti fie bine. Si da, este o stare de lucruri care nu va tine la infinit. Ce bine ca lumea inca se induioseaza la vederea unei burtici tuguiate! Nu de alta, dar situatia nu dureaza vesnic, iar la final urmeaza o perioada in care te trezesti in „cadere libera”: nimeni nu mai are ochi pentru tine, ci doar pentru fiinta aia mica si gingasa care face mutrite atat de adorabile!
Diana ne aminteste de un lucru important: tati trebuie sa participe activ la aceasta aventura. Nu putem decat sa ne bucuram ca, se pare, exista din ce in ce mai multi barbati care au renuntat la credinta misogina ca „asta e treaba de femei” si care se implica in toate fazele „procesului de creatie”, nedandu-se in laturi nici de la ajutatul gravidei sa se rostogoleasca in si din pat, nici de la alergatul in miez de noapte la primul non-stop in cautare de diverse bunatati indispensabile si nici de la masarea spatelui in timpul unui travaliu lung.
In acest context, pregatirea unui biberon cu lapte in miez de noapte nici nu mai merita mentionat!
Daniela a avut cu siguranta o sarcina minunata si lipsita de neplaceri, caci ne marturiseste entuziasta ca i-ar placea sa mai traiasca aceasta experienta de o mie de ori!
Pentru ea, momentul magic al sarcinii a fost cel in care a auzit inima bebelusului sau pentru prima oara. Un alt lucru de care isi aminteste cu placere a fost nerabdarea de a afla daca bebelusul din burtica este baietel sau fetita si surpriza si bucuria cand a aflat ca da, este o fetita, asa cum isi dorise.
Ce sa mai adaugam? Sa povestim despre cat e de bine sa mananci o ciocolata intreaga si sa nu te simti vinovata peste asta? Despre cum nu te poate privi sotul chioras pentru ca te-a gasit la doua noaptea in bucatarie, mancand crema de zahar ars direct din cratita?
Despre cum toti nervii, mofturile, poftele si pretentiile pot fi puse pe seama hormonilor de sarcina, care au capacitatea miraculoasa de a ne justifica toanele? Despre cum devenim irezistibile si nimeni nu ne poate supara? Mai mult decat atat, nimeni nu are voie sa se supere pe noi, pentru ca, nu-i asa? Atunci cand suntem nesuferite, nu e vina noastra, ci a schimbarilor prin care trecem !
Hmmm…mai bine nu. Sa ramanem mai degraba la bucuria de a sti ca inauntrul nostru creste o viata pe care o iubim inainte de a o simti, si careia ii vom dedica toata viata noastra de acum inainte. Este intr-adevar un motiv de mirare, cum de noi, cu defectele pe care le avem fiecare dintre noi, suntem in stare sa zamislim niste miniaturi umane atat de….perfecte!
