Un parinte bun se asigura ca face mereu tot ce ii sta in puteri ca totul sa fie bine. Daca nu stie, invata, daca nu poate, cere ajutorul, daca greseste recunoaste si incearca din nou! Un parinte bun nu gandeste niciodata „lasa ca merge si asa” atunci cand vine vorba despre copilul sau! Nu exista parintele perfect, dar stii ce calitati trebuie sa ai pentru a fi un parinte bun?
A fi parinte este una dinte cele mai mari provocari ale vietii de adult. Esti gata sa ii faci fata? Iata care sunt calitatile unui parinte BUN!
Foarte des se vehiculeaza expresii de genul „Fiecare parinte este cel mai bun pentru copilul lui”. Din pacate, lucrurile nu sunt atat de simple. Uneori, natura si instinctul au nevoie de putin ajutor pentru a deveni chiar MAI BUNE. Un parinte cu adevarat bun trebuie sa aiba atat de multe calitati, incat nici nu le putem enumera pe toate. Dar mai presus de orice, un parinte bun trebuie sa isi doreasca sa devina un parinte cat mai bun!
Iata care sunt principalele calitati ale unui parinte bun:
Un parinte bun are ca principala prioritate copilul. Iar copilul stie asta. Astfel, copiii vor creste puternici, independenti si plini de incredere in ei insisi.
Un parinte bun daruieste iubire. Ii spune copilului sau de nenumarate ori cat de mult il iubeste, il imbratiseaza, il alinta mereu.
Un parinte bun incearca sa priveasca lucrurile si din perspectiva copiilor sai. Pentru un adult, unele lucruri par simple, sau clare, sau neimportante. Din perspectiva copilului insa, ele pot fi tocmai opusul. Cere-i copilului parerea si ascult-o ori de cate ori se poate!
Un parinte bun are rabdare. Multa rabdare, cu garnitura de rabdare si un topping generos de…rabdare.
Un parinte bun stabileste limite pe care toata lumea le respecta.
Un parinte bun isi rezerva un interval de timp pe care sa il petreaca intre 4 ochi cu fiecare dintre copii. Nu vei putea aprecia cat este asta de important pana ce nu vei aplica metoda pentru cateva saptamani!
Un parinte bun are un simt al umorului dezvoltat. Neindoielnic, ai nevoie de el atunci cand copilul ti-a intins pe mobila singurul tau ruj, ti-a pictat canapeaua de piele cu marker permanent sau a facut cine stie ce alta trasnaie, de care mai si este foarte mandru!
Un parinte bun iubeste neconditionat.
Un parinte bun are capacitati de adaptare si supravietuire in cele mai dificile conditii. un parinte bun se adapteaza schimbarilor din viata sa, se adapteaza la solicitarile continue ale copilului, la sfaturile tuturor binevoitorilor.
Un parinte bun isi invata copiii ca disciplina este un lucru bun. Disciplina blanda, neviolenta, calma si plina de rabdare.
Un parinte bun este o persoana echilibrata. Daca iti iesi din minti la un mic tantrum, alergi la urgente la prima febra peste 38, te innebunesc la propriu chiotele copiilor vecinilor, probabil ca iti va fi destul de greu sa faci fata cu brio „incercarilor” la care te supun copiii proprii. Daca insa reusesti sa ridici din umeri cu calm in fata micii tornade care pare sa iti fi maturat de curand sufrageria, esti pe drumul cel bun!
Un parinte bun stie sa se relaxeze putin. Si ce daca azi copilul a vrut sa manance doar felul unu? Si ce daca vasele au ramas azi nespalate in chiuveta? Si ce daca aseara te-ai culcat inainte sa strangi toate jucariile?
Un parinte bun se asigura ca nici cea mai mica reusita a copilului sau nu trece neobservata.
Tu ce calitati ai mai enumera, pentru rolul de cel mai bun parinte?
