Este antidotul celor mai urâte infecții, acelea cărora niciun alt medicament nu le mai dă de cap. Ce este, cum și unde se obține, cum funcționează și când este recomandat, cum se face cura cu autovaccin și cât costă, poți afla în rândurile următoare!
Ce este un autovaccin
Chiar dacă termenul are în compoziție cuvântul vaccin, autovaccinul nu este un vaccin propriu-zis, așa cum sunt acelea pe care le facem la început de sezon, ori la naștere, pentru a preveni boli cunoscute, de „masă“. E, mai degrabă, un cocktail în componența căruia intră, obligatoriu, bacterii de la persoana bolnavă.
Autovaccinul este o alternativă de tratament la cele mai rebele infecții, un tratament fără contraindicații față de creșterea alarmantă a rezistenței microorganismelor la antibiotice. Iar lipsa răspunsului organismului la tratamentul cu antibiotice este dată tocmai de utilizarea abuzivă sau incorectă a acestora.
Din această cauză, microbii devin rezistenți și nu mai pot fi înfrânți cu niciun antibiotic, nereacționând, de fapt, nici la combinațiile de antibiotice care se recomandă fiind mult mai puternice. În astfel de cazuri vorbim de infecții cronice.
Cum și unde se obține autovaccinul
Autovaccinul se creează numai în laborator. Pentru izolarea și studiul agentului infecțios (bacterie, virus), se prelevează materiale biologice de la pacient. Având o încărcătură microbiologică mare, recoltarea acestor materiale trebuie făcută numai în condiții de biosiguranță bine definite, cu echipamente special destinate acestor activități.
În funcție de localizarea infecției, bolnavului i se recoltează probe din urină, fecale, sânge, secreții din leziuni, spută sau exsudat faringian. Bacteria dominantă se izolează, apoi este cultivată în laborator și studiată. Aceasta se amestecă cu clorură de sodiu și se „omoară“ prin încălzire, pentru a nu mai produce infecții.
Ulterior, din culturi pure, se realizează o suspensie bacteriană care va fi inactivată, împărțită în fiole, care sunt apoi din nou controlate din punct de vedere sterilitate și toxicitate. Suspensia respectivă este injectată bolnavului pe parcursul a 3 până la 5 zile, în doze crescătoare.
Întreg procesul durează o lună și singurul loc din țara noastră unde se poate realiza este în laboratorul Institutului Cantacuzino.
Cum funcționează și când este recomandat autovaccinul
Antibioticele au o limită, iar când efectul acestora este limitat, agentul infecțios devine repede rezistent. Autovaccinul funcționează natural. El stimulează organismul să producă anticorpii țintiți pe acea infecție și îl ajută să lupte cu boala. Prin mijloacele de apărare imună, organismul își găsește puterea de a acționa țintit asupra microorganismului cauzal, pe termen lung (câteva luni, până la un an), astfel încât structurile patologice afectate să fie refăcute, iar șansele de recidivă să scadă semnificativ.
Uneori, autovaccinul reușește să ne protejeze chiar și definitiv de infecții specifice.
De regulă, autovaccinul este recomandat ca tratament în caz de infecții localizate. Cronice sau recidivante, care nu mai răspund la antibioticele obișnuite. Cele mai frecvente infecții în care s-a încercat această terapie sunt infecțiile urinare, cele bronșice și rinosinuzale, infecțiile stafilococice osoase sau cutanate.
De asemenea, autovaccinul este recomandat în bolile cronice ale pacienților hipersensibilizați la unul sau mai multe antibiotice.
Cu toate că este bine tolerat, autovaccinul este contraindicat celor care suferă de insuficiență hepatică, renală, cardiacă, boli febrile intercurente, tuberculoză activă, alergie la fenol, boli autoimune. De asemenea, autovaccinul nu se poate administra în primii doi ani de viață, în sarcină și în prima zi a ciclului menstrual.
În lipsa unor informații medicale legate de starea ta de sănătate, doctorul de familie sau specialistul care ți-a recomandat autovaccinul, te poate trimite să realizezi o serie de analize pentru verificarea stării funcționale hepatice și renale pentru a stabili dacă ți se poate sau nu administra un autovaccin.
Uneori, autovaccinul poate fi administrat și împreună cu un tratament oral cu antibiotice, pentru eficacitate.
Cum se face cura cu autovaccin și cât costă
Pentru recoltarea probelor în vedere obținerii unui autovaccin este nevoie de o recomandare de la medicul de familie sau de la specialistul care a examinat pacientul.
De asemenea, pentru a se putea preleva microbul de la pacient, trebuie ca acesta să nu se afle sub tratament cu antibiotice (locale sau generale) și nici să nu aplice pe zonele cutanate afectate creme, loțiuni sau pudre care pot inhiba dezvoltarea bacteriană.
De regulă, medicul care a recomandat prepararea autovaccinului este și cel care va și administra acest vaccin în injecții subcutanate la un interval de 2-3 zile, conform schemei din prospect. Dacă reacțiile locale sau generale sunt exagerate, intervalul dintre injecții se poate mări până la 6 zile.
Durata tratamentului este de aproximativ două luni și jumătate pentru o cură completă de 20 de injecții. Dacă este cazul, o nouă cură se poate administra după minim 3-4 luni de la terminarea primei cure, cu maxim 6 luni de pauză, pentru că titrul de anticorpi specifici (de tip omolog infecției pacientului) scade după 4-6 luni, în funcție de răspunsul imun individual.
Numărul rapelurilor (se poate repeta o astfel de cură până la de 3 ori) este în funcție de rezultatul individual, cu pauze de 3-4 luni între rapeluri și cu un control prealabil când infecția persistă (mai ales în cazul infecțiilor urinare).
Bolnavului îi este recomandat ca, pe durata curei cu autovaccin, să evite efortul fizic excesiv, tratamentele cu izotopi radioactivi, citostatice și medicamente imunodepresante (cortizonice, antiinflamatoare majore etc.), precum și alte vaccinuri.
Recoltarea microbului și identificarea lui costă 65 de lei, iar prepararea autovaccinului costă 260 de lei, iar în cazul în care recoltarea trebuie făcută la domiciliul bolnavului, este nevoie de o taxă suplimentară de 10 lei. Trebuie să mai știi că deși ajungi să ți se prepare un autovaccin doar cu trimitere, acest tratament nu se decontează în România de către Casa Națională de Sănătate.
