Cel mai mult am apreciat puterea alaptarii in momentele de boala ale celui mic, momente care, din fericire, au fost putine si au trecut foarte usor. Odata cu trecerea de la bebelusie la copilaria mica, de la gangurit la cuvinte si propozitii, am realizat ca si alaptarea a trecut de la a fi hrana, la a fi mult mai mult si mai multe: sprijin, incredere, dragoste, legatura. Poveste de alaptare trimisa de Adina, mamica de copil de 5 ani aflat pe drumul autointarcarii.
Te-ai informat despre alaptare in timpul sarcinii sau nu te-a preocupat acest aspect? Daca te-ai informat, de unde ai “colectat” aceste informatii?
M-am informat foarte mult in timpul sarcinii, am facut un curs de alaptare cu un consultant IBCLC, am citit experientele alor mame legate de acest aspect.
Cum a fost debutul alaptarii, cand ai pus copilul la san dupa nastere, cum au decurs primele zile?
Informarea din sarcina si statul piele pe piele cu bebele la 5 minute dupa ce am iesit din sala de operatie, ar fi, dupa toate cartile, reteta succesului in alaptare. La mine insa, nu a fost. Cel mic reusea cu greu sa prinda sfarcul, iar atunci cand o facea, nu prea inghitea activ. Am continuat sa stam piele pe piele, iar el a reusit cat de cat sa se hraneasca, dar sfarcurile mele au devenit extrem de dureroase, semn ca atasarea era deficitara. A doua zi, in maternitate, a venit o prietena ce se pregatea sa devina consultant in alaptare. Analizând situatia timp de multe ore alaturi de mine, timp in care bebelusul devenea din ce in ce mai somnolent, mi-a recomandat sa suplimentez cu putin lapte praf.
Aveam mare increderea in ea si stiam ca nu ar fi spus asta daca nu era cu adevarat nevoie, asa ca m-am conformat. Ea l-a invatat pe sotul meu sa foloseasca un sistem SNS pe deget, pentru a il hrani pe bebe cu lapte praf, eliminand astfel riscul confuziei san/tetina, care apare in urma folosirii biberonului. Dar am continuat alaptarea la san, laptele suplimentat era in proportie foarte mica.
Ai simtit vreodata ca ti se pun piedici in alaptare? Detaliaza
Am avut mereu suportul persoanei care a contat cel mai mult – sotul meu. El m-a ajutat sa depasesc toate greutatile intalnite in acest proces si a fost langa mine in momente in care simteam ca imi pierd speranta. In maternitate am avut parte de asistente si neonatologi care mi-au respectat dorinta de alaptare, nu au venit cu pareri contra, dar nici nu au stiut sa ma ajute/sfatuiasca.
Care au fost greutatile intampinate pe parcursul alaptarii si cum ai reusit sa le depasesti?
Greutatile principale pe care le-am intampinat au fost atasarea defectuoasa si, probabil din cauza atasarii si stimularii incorecte, cantitate insuficienta de lapte. Ajunsa acasa din maternitate, am continuat sa pun copilul la san cat de mult am putut si sa dam completare cu lapte praf in SNS, atunci cand il simteam ca nu s-a saturat. Am continuat sa ii dam completare pana la o luna si jumatate. Cantitatea de lapte praf data pe zi era in continuare mica (30ml, 60ml, iar maximul a fost de 90ml/zi, in conditiile in care, la varsta lui, se recomandau si 300ml, 400ml, 500ml/zi, in cazul hranirii doar cu lapte praf). Faptul ca suplimentarea cu lapte praf a fost minimala, a fost salvarea mea si siguranta ca fac ceea ce trebuie. Pretul, pe care l-am platit bucuroasa, a fost tinerea copilului la san 80% din zi si niste ragade de toata frumusetea. Marele meu noroc a fost insa ca am avut nopti linistite, in somn prindea mai usor sanul si reuseam sa dorm in timp ce il alaptam.
CITEȘTE ȘI: Atașarea corectă la sân a bebelușului în timpul alăptării | Urmărește aceste indicii
In momentele in care sotul meu ii dadea laptele praf, eu ma mulgeam, in speranta ca sanii si creierul meu vor intelege ca e nevoie de o cantitate mai mare de lapte. Timp de o luna si jumatate am luat suplimente pentru cresterea productiei de lapte, am baut ceaiuri indicate in acest sens si am primit ajutorul prietenei mele in curs de formare si a unui consultant acreditat.
Si apoi, dintr-o data, in ziua de 18 ianuarie, cand avea fix o luna si jumatate, s-a produs minunea: pur si simplu a prins sanul si a inceput sa inghita lapte gura dupa gura, se auzea sunetul acela de inghitit activ incat, pentru o clipa, eu si sotul meu am crezut ca suge prin SNS. Si de atunci nu a mai fost nevoie de nicio picatura de lapte praf. Aparent, corpului meu i-au trebuit 45 de zile ca sa se dumireasca cum sta treaba cu alaptatul.
In ce mod crezi ca te-a ajutat pe tine alaptarea, care sunt avantajele pe care le-ai identificat pentru tine?
Cu toate greutatile intampinate in prima perioada dupa nastere, consider ca alaptatul m-a salvat de depresia postnatala. Am suferit enorm ca nu am putut naste natural, asa ca un esec in alaptare mi-ar fi sters orice fel de incredere in capacitatile mele.
In ce mod crezi ca l-a ajutat pe copil alaptarea, ce avantaje ai identificat pentru el?
Cel mai mult am apreciat puterea alaptarii in momentele de boala ale celui mic, momente care, din fericire, au fost putine si au trecut foarte usor. Odata cu trecerea de la bebelusie la copilaria mica, de la gangurit la cuvinte si propozitii, am realizat ca si alaptarea a trecut de la a fi hrana, la a fi mult mai mult si mai multe: sprijin, incredere, dragoste, legatura.
Cum s-au raportat membrii familiei (partener/parintii tai/socrii tai/eventuali frati mai mari ai copilului) la acest aspect, al alaptarii? Ai simtit vreodata ca ai dori sa intrerupi alaptarea, ca nu mai rezisti? Ce te-a facut sa nu pui in practica acest gand?
Am avut noroc de intelegere din partea tuturor.
Am ganduri si temeri legate de varsta inaintata a “bebelusului” alaptat, insa alaptarea in sine, cu exceptia primelor 45 de zile, este un proces care, pentru mine, decurge fara cel mai mic disconfort, de aceea nu am avut niciodata sentimentul ca “nu mai rezist”. CITEȘTE ȘI: La 2 ani e prea mare pentru a mai fi alăptat? E alăptarea prelungită o deviere de la normal?
Cat a durat alaptarea? Cum s-a incheiat?
Pentru noi nu s-a incheiat inca, am intrat in cel de-al 5-lea an. A ramas insa doar la nivelul alaptarii inainte de somn, timp de 5-10 minute. De cele mai multe ori, dupa cateva inghitituri, imi spune ca “s-a terminat laptele”, se cuibareste cu spatele la mine si adoarme. Sunt constienta ca parcurgem impreuna ultimii pasi ai acestei calatorii, iar autointarcarea mi se pare cea mai potrivita incheiere pentru noi.
Daca ar fi sa dai cateva sfaturi despre alaptare viitoarelor mame, care ar fi acelea?
Informati-va din sarcina, apelati la ajutor specializat dupa nastere, bucurati-va de proces!
Iată și părerea mamelor care sprijină alăptarea despre acest subiect, comentarii lăsate pe pagina de Facebook Clubul Bebelușilor:
Madalina: OMS recomandă alaptare exclusivă până la 6 luni și minim până la 2 ani în combinație cu o alimentație sănătoasă. Recomandarea este ca alăptatul să se facă atât timp cât e confortabil pentru MAMA și COPIL. Din punct de vedere al sistemului imunitar, IDEAL ar fi ca alăptarea să se facă până la 7 ANI când apar dinții decisivi și sistemul imunitar de maturizează.
Mariana: Bravo mami că ai încă răbdarea să alăptezi până la așa vârstă. Mereu am fost pentru alăptare și m-am străduit să alăptez copiii atât timp cât am putut psihologic. Primul copil din păcate l-am alăptat doar pană la 1 an și 3 luni, am cedat presiunii din jur că copilul este mare și ajunge, al doilea până la 2 ani și 2 luni, acum am gemene de 10 luni pe care programez să le alăptez nu mai puțin de doi ani, deși simt că uneori sânii mei nu mai rezistă.
Carmen: Alăptarea este un parteneriat care privește strict pe cei doi: mama și copilul. Ei și numai ei decid când acest parteneriat încetează. A interveni în acest parteneriat denotă lipsa bunului simț.
Maria: Nu mă miră că România este pe unul dintre ultimele locuri din Europa în ceea ce privește alăptarea… doar 12% dintre copii alăptați exclusiv în primele luni de viață…
Aditza: Pe primul copil l-am alăptat până la 2 ani și 3 luni pe cel mic încă îl alăptez, are 1 an și 2 luni. Sincer mi se pare mult 5 ani.. Pe cel mare l-am înțărcat pentru că începuse să aibă un obicei urât.. când mergeam la cineva și se plictisea scotea sânul să „sugâ” sau mai bine zis să își omoare timpul, mai mult mă dezbracă decât sugea așa că i-am tăiat definitiv porția.
Lora: Felicitări! Și eu am alăptat fata până în ziua în care a făcut 4 ani. Am început cu un an înainte să o pregătesc pentru momentul înțărcării, am rărit “mesele” până am ajuns la 1 pe săptămâna în ultimele luni. Îi vorbeam des despre faptul că atunci când va împlini 4 ani, va înceta să primească sân, astfel am făcut ca “despărțirea” să fie una deloc dureroasă.
Roxana: 2 ani și 8 luni a păpat țițica..am înțărcat din cauza dintisorilor s-au pătat..dădeam înainte dacă nu era problema asta!
Ariana: Fiecare cu părerea ei dar si eu am fost tânără și nu a trebuit să mă învețe nimeni ci din proprie inițiativă, am alăptat până când aveau 5-6 luni, cel mult 1 an.
Andrada: Eu am un copil pe care îl alăptez de 2 an și 7 luni și o fetita pe care am alăptat-o doar 2 săptămâni. În sarcina cu fetița, am avut multe probleme de sănătate, printre care și o candidoză. Pe care a luat-o, iar după 2 săptămâni nu a mai putut suge, pănă nu am tratat candidoza. Dupa acest episod, a refuzat sânul. Legatura dintre mine și ea nu e la fel de puternică, ca între mine și fratele ei. Dimitri suge doar la somn și poate adormi și fără San, dar în momente de criza ,sânul îl alina mult. Pe când, pe ea ne e foarte greu sa o liniștim, iar nevoia ei de mine, e mult mai mică.
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE
