Timp de 11 ani ne-am tot chinuit să avem un bebe și până la urmă am reușit!

Bună, numele meu este Ana! Am născut un băiețel la 36+1, nu pentru ca a vrut el sa vină mai repede ci pentru că placenta mea a îmbătrânit foarte repede și nu îl mai hrănea, îl sufoca dar să încep povestea de la început. De la prima menstruație care a venit la vârsta de 13, am avut dureri mari. Controale ginecologice tot la 3 luni, nu mi-au găsit niciodată nimic și asta până în urma cu 2 ani jumătate când am fost diagnosticată cu endometrioza. Înainte cu 2 săptămâni să primesc acest diagnostic fusesem la ginecolog, toate bune și frumoase, nu aveam nimic iar doctorița sătulă de lamentările mele, mi-a sugerat să văd un psiholog pentru că după părerea ei durerile erau doar în capul meu…Apoi am schimbat medicul care mi-a dat vestea, o patologie despre care nu mai auzisem vreodată. Au urmat controale peste controale, mi-au găsit un chist de 7 cm pe ovarul stang pe care niciun alt doctor pana atunci nu îl văzuse.

A urmat operația, m-au curățat de endometrioza, au scos chistul împreună cu 3/4 din ovarul stang și la final mi-au spus ca șansele pentru a avea o sarcina fără ajutor sunt de 10% . În ziua aceea ne-am înscris pentru inseminare asistata. Toate acestea s-au întâmplat la un spital din Bologna ( It ). Am avut norocul sa se prindă din prima! Până la 6 luni a fost sarcină cu risc ridicat, jumătate din placenta era dezlipită, am stat doar la pat. Apoi și-a revenit placenta dar doar pentru puțin timp.

La măsurătorile de la 32 de săptămâni au văzut ca bebelușul meu nu ia în greutate și au început alte monitorizari . La 35+5 mi-au spus sa merg acasă și sa îmi iau valiza pentru ca voi naște prin cezariană. Dus întors am tinut-o doar în plâns. Valiza o aveam deja pregătită de când începusem cursul. Una din doctorițele de tura a propus să încercam natural, copilul fiind mic, nu aveam nevoie de dilatația maximă, îmi trebuiau doar 8 cm.

Au început inducerea travaliului cu un gel. Trebuia să îmi introducă 1 doză de gel la 6 ore pe un total de 3 doze. După prima, m-am dilatat 2 cm, la a doua uterul a avut o reacție adversă și la 15 minute ajunsesem deja la 10 cm. Epidurala nu o mai puteam face din 2 motive, 1 pentru că bătăile inimioarei erau prea mari și 2 pentru ca ajunsesem la maxim cu dilatarea. Soțul a asistat la naștere. Sinceră să fiu, dacă as mai naște o data, nu l-as mai lasă să mă asiste. A fost traumatizant pentru el să nu ma poată ajuta cu nimic. Mi-a fost tare mila de el. De când m-au dus în sala de nașteri și până când a ieșit, a durat 3 ore jumătate.

Fiind mic copilul se așteptau sa iasă fără probleme dar el nu a ieșit cum vezi în filme…prima data capul, apoi un moment de respiro și apoi ultima împingere și gata. Nu, el a ieșit tot o data, ca o minge, își ținea genunchii ridicați la piept și îi strângea cu mânuțele, practic s-a rostogolit . M-a rupt toată, am întrebat câte puncte mi-au dat dar au spus ca la ei nu se numara punctele ci straturile, 3 straturi în profunzime de la vagin până la anus.

A stat o ora pe pieptul meu, apoi l-au dus în pediatrie unde a rămas 2 săptămâni. Avea la naștere 1.884 dar a scăzut 100g în 2 zile asa ca a trebuit sa îl țină sub observație. La 3 zile după naștere am fost transferată de la maternitate jos la el. Am ieșit din spital cu 2.056! Încă este monitorizat la 2 săptămâni din cauza a 3 artere din capusor și niște chisturi. Arterele nu sunt dezvoltate cum trebuie dar au spus ca se rezolva crescând iar chisturile ar trebui sa se retragă cu timpul. Acum bebe are 3.150, creste și mănâncă mai tot timpul. La 4 zile după ce am ajuns acasă au venit și colicii, la început plângeam împreună cu el, acum m-am obișnuit. A primit nota 9-10 la naștere.

În primele zile după naștere mi-am promis că nu voi mai face alt copil dar la o luna distantă, în ciuda colicilor și a nopților nedormite, mi-am spus că aș mai vrea unul! Timp de 11 ani ne-am tot chinuit să avem un copil și până la urma am reușit!

Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT  | BEBELUSI  | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului

Citește mai multe povesti de nastere trimise de mame: 
Pentru că am fost pregătită psihic, nașterea baiețelului a fost perfectă, exact cum mi-am dorit
Greșeala mea că nu am anunțat medicul ginecolog care mi-a urmărit sarcina și m-am lăsat pe mâna moașei
Tratați mamele ca pe ultimele cârpe, ca niște obiecte pe bandă rulantă. Închid ochii și cu sânge rece își arată ignoranța și nepăsarea…
Toate visele și starea de euforie au fost spulberate când am ajuns pe secția de neonatologie. Bebe avea o forma de icter agresivă, era letargic și hrănit continuu cu lapte praf