Eu mă bucur că nu am renunțat la alăptare deși nu știu dacă aș mai avea puterea să o iau de la capăt. Mi-am dorit mult să alăptez și aveam în minte o imagine senină cu noi relaxate, pe un fotoliu mare, lângă fereastră. Îmi alesesem deja colțișorul din casă unde urma să petrec cea mai mare parte a timpului. Totul roz și frumos, ca-n filme. Însă realitatea a fost cu totul alta.
Un întreg șir de plânsete
Începutul, ca în cazul multora, a fost unul greu și dureros. Când mi-au adus bebelușa în salon eram epuizată de stres și efectul calmantelor de după operație. Mi-era greu să mă mișc iar atașarea ei la sân a fost și mai dificilă întrucât bebelușa plângea mai tot timpul. De aici încolo, un întreg șir de plânsete, strâns de sâni pentru a încerca atașarea. Atașare incorectă, noi plânsete și noi încercări. Din spital am ieșit neștiutoare, bebelușa cu supliment mare de lapte praf, iar eu cu sânii angorjați și începutul unei hiperlactații care abia după 5 luni s-a mai reglat. Plecasem cu ideea că bebe trebuie să plângă, că doar așa deschide gura suficient de mult cât să pot introduce sânul.
Simțeam că sunt la capătul puterilor
După primele două săptămâni ceva îmi spunea că nu e totuși ok metoda, mi se părea prea brutal totul și am tot încercat să găsesc o soluție mai blândă. Nu pot spune că am reușit mare lucru, însă după ce am discutat cu Simona, consultanta în alăptare, am înțeles ce greșeli făceam.
De exemplu, amânam prea mult momentul atașării. Reușeam să liniștesc copilul înainte, dar când venea momentul atașării, corpul meu se retrăgea, fie de teama durerii, fie mi se părea că nu deschide gura suficient de mult. Bebelușa devenea tot mai nerăbdătoare și gata de o nouă sesiune de plâns, iar eu eram tot mai temătoare. Simțeam că sunt la capătul puterilor și nu mai suportam durerea. Până și aerul mă deranja. Am reușit să merg mai departe datorită sugestiei Simonei de a face ceva pentru a nu mă gândi la durere. Așa că, la fiecare atașare eu cântam ceva pentru a uita. Mă bucuram de fiecare sesiune nedureroasă de alăptare pentru că asta îmi dădea un mic răgaz în care sânul se putea vindeca.
Încercăm pe cât posibil poziții antigravitaționale
Treptat, am reușit să o alăptez culcat și lucrurile au început să meargă fără durere, am observat că pozițiile clasice pe perna de alăptare nu funcționau pentru noi. Aveam refluxul de ejecție foarte puternic, iar bebelușa nu putea menține priza fără să strângă tare. Acasă am ajuns să o alăptez doar culcat, iar în rest încercăm pe cât posibil poziții antigravitaționale, în care ea să poată controla fluxul.
Acum, la 7 luni, deși controlează bine fluxul și atașarea e bună, foarte rar acceptă altfel decât culcat. Cred că am în continuare hiperlactație, deși nu mai am angorjări și sânii nu se încarcă la fel de mult, dar alăptez dintr-un singur sân la masă, iar bebe se satură. La 6 luni are peste 10 kg, deci sigur nu rămâne flămândă.
Am avut și multe momente de cumpănă
Am avut multe luni grele, cu creme, tampoane pentru sâni, comprese, angorjări, canale blocate. Cred că abia pe la 4 luni am putut renunța la salvatoarea lanolina sau compresele multi-mam. Pentru canalele blocate am descoperit un mic truc cu pompa de silicon, așa că până acum am putut evita complicațiile.
În tot acest timp am avut și multe momente de cumpănă și îndoială: oare fac bine să insist? Dacă pățește ceva copilul din cauza poziției? Dacă mănâncă prea mult? Dacă mănâncă prea puțin? Oare a fi mai mulțumită cu biberonul? Dacă ar fi să dau un sfat, aș spune să mergeți pe instinct. Faceți cum simțiți că e mai bine pentru voi și copilul vostru. Începutul nu e roz pentru toată lumea și cum spunea Simona, fiecare cuplu mamă-copil e unic. Uneori poate dura chiar câteva luni până să fie totul cât de cât ok. Eu mă bucur că nu am renunțat deși nu știu dacă aș mai avea puterea să o iau de la capăt.
INFO CLUBUL BEBELUȘILOR
Simona Ivanciu, consultant lactație IBCLC:
În cazul unui reflux de ejecție puternic se recomandă a fi folosite poziții care ajută ca laptele să nu iasă cu atât de multă forță, iar bebelușul să poată gestiona fluxul de lapte. Una dintre cele mai folosite este poziția biologică de alăptare, ce presupune ca mama să stea cât mai relaxată pe spate, iar bebelușul să vină peste mamă. Aceasta este practic prima poziție de alăptare, folosită chiar imediat după naștere, atunci când bebelușul este pus pe pieptul mamei.
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE
