Bună, mă numesc Klara și am născut primul meu copil în Germania.
Am născut natural și nașterea a durat 36 de ore. Deoarece fetița mea a încetat să se mai dezvolte în burtică, nașterea a fost indusă cu pastilele specifice. După a treia doză de tablete, am avut din nou dureri, dar ca după fiecare doză durerile veneau și dispăreau. Moașa îmi spusese că vom continua a doua zi, menționând că este normal la nașterile induse cu tablete, și că oricum nu voi naște mai devreme de 2 sau 3 zile. Doar că la ora 12 noaptea au apărut contracțiile și mi se rupsese apa. L-am anunțat pe soț care a pornit în graba spre spital. Eu mă dusesem în sala de nașteri spunându-i moasei cele întâmplate.
Contracțiile deveneau tot mai puternice și simțeam că nu mai pot. Cu toate astea moasa după un scurt control m-a trimis pe mine și pe soț înapoi în camera în care eram cazată. Nu înțelegeam de ce? Dar m-am gândit că ea știe mai bine ce e de făcut. După o oră lungă de dureri infernale, l-am rugat pe soț să mă ducă înapoi în sala de nașteri. Dat fiind faptul că nu mai puteam merge pe picioarele mele, soțul a găsit un scaun cu rotile cu, care m-a dus în sala de nașteri. Moașa total mirată și puțin enervată ne-a condus într-o cameră de nașteri. Toată noaptea am urlat de dureri. De dilatat nu m-am dilatat decât 1-2 cm.
La un moment dat la ora 6 dimineața a venit o altă moașă tânără, care după ce m-a consultat mi-a spus că ea ar recomanda de urgență anestezia în coloană (pe scurt PDA se spune în Germania). Am zis să îmi dea orice doar să mă ajute.
Poveste de naștere: Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat
După schimbul de tură, pe la ora 8 au apărut mai mulți medici în camera mea. Moașa m-a ridicat în șezut, dar am căzut înapoi în pat nemaiavând putere nici să stau în șezut. M-au ținut în sezut 2 persoane pentru a-mi putea da anestezia. Moasa m-a încurajat tot timpul spunându-mi că totul va fi bine. După ce am primit anestezia eu încă tot urlam. Moasa a intrat speriată întrebând dacă încă mai am dureri? Am răspuns că da, dar numai pe partea dreaptă. Moașa a realizat că piciorul meu stâng era complet anesteziat, ceea ce nu era normal. Deodată erau din nou mai mulți medici în camera mea. PDA-ul a fost „puțin” greșit făcut.
La un moment dat m-a trezit moașa spunându-mi că sunt dilatată la 9 cm, și m-a întrebat dacă sunt pregătită să încercăm să „naștem”. Nu eram pregătită, nu aveam putere nici să vorbesc, dar mi-am strâns toate puterile rămase și am încercat timp de o oră. Moașa vedea capul bebelușului dar bebelușul nu putea ieși. La un moment dat am auzit o voce care îmi șoptea în ureche: Doamna Klara, exista 2 variante: ori încercăm să scoatem bebelușul cu o ventuza ori mergem direct în sala de operații. Mi-am deschis ochii și am văzut din nou mai mulți medici în cameră. Am răspuns: fetița mea este puternică și va reuși sa iasă fără operație. La picioarele mele aflându-se 5 medici, am împins cu toate puterile rămase iar doamna doctor a reușit să o extragă pe fetița mea.
Citește și despre: 10 lucruri pe care NU ți le spune nimeni despre nașterea naturală
Din păcate nu îmi amintesc prea bine momentul magic în care mi-au dat-o în brațe, deoarece adormisem. La un moment dat aud din nou șoptind în urechea mea, că trebuie să mergem în sala de operații, deoarece placenta nu s-a desprins întreagă. Eu neputând vorbi am reușit să îi șoptesc anestezistului că sufăr de un tremor emoțional (dacă sunt nervoasă, prea bucuroasă, dacă mi-e frică etc. mâinile mele încep să tremure). În sala de operații doctorii observând că tremur, m-au tot întrebat dacă sunt bine, dacă mi-e frig? La un moment dat au adus și un fel de pătură prin care suflau aer cald pe mine. Auzeam tot, dar nu puteam răspunde. Auzisem din nou vocea anestezistului soptindu-mi în ureche că nu poate să mă adoarmă dar îmi va da ceva să mi se liniștească mâinile.
Poveste de naștere: După 5 ore de travaliu cumplit, implorând să mi se facă epidurala, am născut cu ajutorul ventuzei o fetiță de 3150 grame
După mai multe ore mi-am deschis ochii văzând totul în ceață, fetița mea era pe pieptul meu iar soțul atipise pe canapea. Moasa îmi punea ceva în perfuzie, spunându-mi că ard ca o torță, dar totul va fi bine. După încă câteva ore m-am trezit văzând totul clar și puteam vorbi. Moașa mi-a povestit că am avut toată nașterea febra de 41 de grade, făcusem o infecție urâtă, mi-a mai spus că a fost o greșeală că mi s-a dat PDA-ul așa de târziu, trebuia mult mai devreme pentru a ma putea dilata. Din cauza durerilor corpul meu se încorda și nu permitea dilatarea.
Îi mulțumesc din suflet moasei mele care chiar dacă era foarte tânără, a fost trup și suflet lângă mine și mi-a salvat viața, ceea ce prima mea moasa cu experiență nu a reușit să facă.
Citește și: La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau sa urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
