Povestea mea incepe in anul 2020 cand nu reuseam in ruptul capului sa raman gravida. Atunci am renuntat la fumat, am mers la domnul doctor Paitici P si in urma investigatilor si a tratamentului am reusit sa raman însărcinată cand nici nu mai credeam ca va fi posibil (p.s.sotul sa rugat de mine toata luna august sa fac un test dar avand un c.m neregulat am refuzat pana pe 30 cand mi-am facut curaj). Toate bune si frumoase pana m-am decis. In momentul cand am aflat ca sunt gravida mi-am propus sa aleg o doctorita care sa fie mai tanara si in mintea mea mai experimentata cu tehnologia (se pare ca mare greșeală am facut).
Prezenta la toate controalele facute la ea in privat si platite cu bani grei, analize la zi, stiam ca bebe este bine si doar cu 1 saptamana mai mic decat varsta gestationala. Doctora imi tot spunea ca este fetita pana am facut si Dublul test si mi s-a spus ca e fapt este băiețel. Prezenta la ultima ecografie mi-a spus sa imi aleg pe cat vreau sa nasc, pe 24 sau 26 februarie, eu avand ca si ultim termen data de 9 martie, dar de ea este doctora si stie mai bine. Mi-am ales ziua de 26 februarie, fiind si ziua soțului am zis sa fie cadou, mai ales ca nici nu am vrut sa imi sperii familia si asa panicoasa din fire spunandu-le ca bebelusul are cordonul dupa gat si neputand sa astept sa nasc naturat, fiind infasurat de 2 ori.
Dimineata la ora 7 am fost prezenta la camera de garda a spitalului Filantropia din Craiova unde trebuia sa nasc cu doctorita P.D. Am fost dusa pe salon unde intrebata fiind de o asistenta daca pe sarcina mi-au fost facute injectile pentru dezvoltarea plamanilor la copil in urma dialogului purtat i-am raspuns ca NU, desi stiam de ele, citisem, doctora mi-a spus ca nu este nevoie, ca bebelusul este dezvoltat cum trebuie, biata asistenta a rasuflat o data adanc si mi-a spus „pacat”, plecand de langa mine…Toate bune si frumoase am nascut un baietel de 2,900 grame, desi stiam ca are in jur de 3.500, bebe a fost bine pana într-un moment, eu fiind la reanimare si copilul la urmatorul etaj l-am putut vedea abia a doua zi cand am fost mutata pe salon. Atunci am avut socul vietii mele cand am mers sa imi alaptez bebelusul la masa de la ora 12, stiind ca este bine, dar de fapt l-am gasit pe suportul ventilator intubat si ajutat sa respire.
In toata nebunia nu voi uita nici pana la sfarsitul vietii cuvintele spuse de o asistenta de la neonatologie („AVETI VOIE DOAR 4 MINUTE SI DUPA ACEEA VETI MAI AVEA DREPTUL LA VIZITA ABIA DISEARA LA MASA DE LA ORA 21, CAND VETI GASI SI UN MEDIC NEONATOLOG SA VORBIȚI CU EL „). Am simțit cum tot spitalul s-a prăbușit în capul meu, eram atat de dezorientata si pierduta ca abia am reusit sa imi anunț familia, ziua a trecut cu greu dar am reusit si cand a venit seara am mers pentru a vorbi cu neonatoloaga. In momentul cand a venit la aparatul unde era pus puiul meu am izbucnit in plans si pentru 5 minute nu am putut vorbi, doar am ascultat, imi aduc aminte si acum si ii mulțumesc doamnei doctor neonatolog Siminel Mirela pentru cuvintele blande spuse si calmul cu care a abordat subiectul cu mine. Concluzia a fost ca doctorita cu care am nascut s-a grabit sa scoata copilul si este vinovata pentru cele intamplate, datorita lipsei injectiilor, fiul meu neavand plămânii dezvoltati pentru a putea respira singur, fara aparate….asa au trecut 8 zile cu puiul meu intubat si care era hranit pe furtunas cu cate 3-5ml de lapte pana in ziua cand seara l-am gasit in salon cu ceilalti copii. Dupa inca 2 zile a venit si ziua externarii, ca un martisor pe 8 martie de ziua mamei cand am mers acasa cu un copil sanatos si voinic.
Aceasta a fost povestea mea si sper sa nu mai treaca si alte mamici prin acest chin pe care l-am simtit eu (ACEEASI DORTORA A LASAT O ALTA PACIENTA CU PLACENTA IMBATRANITA SA DUCA PANA LA APROAPE DE TERMEN SARCINA, COPILUL ACESTEIA FIIND SI EL NEVOIT SA STEA PE SUPORTUL VENTILATOR SI SALVAT IN ULTIMUL MOMENT DE DOCTORUL MAI SUS MENTIONAT, SA II SALVEZE COPILUL CAND A VAZUT IN URMA DURERILOR CA ERA CAT PE CE SA II MOARA BEBELULUL)…
Citește mai multe povești de naștere trimise de mămici:
Bebe Cristian a venit pe lume la 34 de săptămâni. Decizia de a mă externa fără el mi-a rupt inima în bucăți
Am leșinat când l-am văzut pe bebe, era mov și toată substanța albă era uscată pe el, era tot umflat dar cel mai frumos
Îi căuta inima cu ecograful și nu o auzea. Atunci am știut ca s-a terminat totul. Am simțit ca nu o mai am pe fetița mea
La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau sa urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat
Nașterea mea a durat 36 de ore. Existau 2 variante: să scoată bebelușul cu o ventuză ori să mergem direct în sala de operații
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 💕 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
