Despre a fi Mama – Interviu cu actrita Aniela Petreanu

Aniela Petreanu este o cunoscuta si talentata actrita de comedie insa in randurile mamelor ea este stiuta si drept o sustinatoare ferventa a nasterii naturale si a alaptarii  precum si a unui mod de crestere a copilului bazat pe empatie, respect, atentie fata de nevoile sale. 

Suntem bucurosi ca a impartasit cu Clubul Bebelusilor din experienta sa de viata ca mama si actrita si din principiile sale despre diverse aspecte ale cresterii copilului.

Clubul Bebelusilor: Sa incepem cu inceputurile “mamicelii”: care au fost gandurile tale cand ai aflat ca esti insarcinata, te-ai temut vreo clipa pentru cariera ta, te-ai gandit cum va interfera rolul de mama cu cel de actrita si daca va trebui sa faci sacrificii fie pe zona vietii profesionale, fie pe cea de mama?

Aniela Petreanu: Am fost foarte senina cand mi s-a confirmat ca sunt insarcinata, ca si cum asa era randuit sa fie,iar cand o femeie ramane insarcinata e clar ca Dumnezeu ii da un semn bun de care e neaparat nevoie sa se tina cont cu inima deschisa. Copiii sunt minunati. Dumnezeu vorbeste prin ei. Nici o clipa nu m-am temut pentru cariera mea. Daca lasi lucrurile sa se intample de la sine, toate curg lin, ideea e sa accepti si sa nu te impotrivesti ca mai rau faci si strici buna ordine care e de infaptuit. In inconstienta mea, nejustificata de varsta ci de o ratacire pe drumurile vietii, nu m-am gandit cum vor interfera rolurile de mama si cele de pe platourile de filmare. Pe atunci balanta inclina catre personajele mele. Acum rolul de mama este in prim plan, iar ceea ce fac la filmari sau pe scena e tratat strict profesional. Acum sunt mult mai pasionata de viata alaturi de fiul meu. Petrec foarte mult timp cu el. Doar  cand sunt la filmari suntem la distanta unul de altul, eu acum facand naveta de la 300 de km pentru ca am ales sa ne mutam din Bucuresti. Locuim la munte, alaturi de natura si de darurile minunate care ne-au fost lasate pe pamant. Singurul sacrificiu a fost ca mi-am luat copilul cu mine la filmari de cand avea doua saptamani. Acum hotarati  voi cine a fost sacrificat mai mult: eu sau el? Am tinut mortis sa il alaptez mult si era singura solutie sa continui alaptatul cu succes si am reusit pana la un an si noua luni. Carol a mers la filmari si dupa aceea cu mine. Imi place sa-mi cresc eu copilul si am preferat sa nu pasez responsabilitatea nimanui. Si chiar daca uneori mi-a fost extrem de greu, am invatat sa ma controlez, sa ma vindec, sa am rabdare, sa devin o mama empatica. Un parinte greseste cand isi spune sau ii spune copilului ca se sacrifica pentru el. Copiii ne sunt oglinda,iar prin ei reusim sa ne desavarsim daca ii ascultam plini de dragoste si respect.

Clubul Bebelusilor: Care sunt “secretele” imbinarii vietii profesionale cu viata de familie, in opinia ta? Poti sa faci astfel incat sa fii la fel de multumita de ambele si cum anume?

Aniela Petreanu: Cand intri in casa, venit de la munca, ai nevoie sa lasi in prag toata incarcatura de la serviciu. Si serviciul acesta e nevoie sa fie ales astfel incat sa nu ne manace sufletul si viata in favoarea unor patroni straini de neam si tara in care ne-am nascut. Eu cred ca Romania ar putea sa prospere daca oamenii nu ar mai face atatea compromisuri, daca si-ar redobandi demnitatea. Eu nu imi doresc  sa ajunga fiul meu la nici un birou, ci mai bine calare pe un cal sau un tractor sa munceasca pamantul asta bogat al tarii. Poti, sigur ca poti, daca membrii familiei ajung sa faca lucruri impreuna. Sa curete cartofi impreuna, sa faca piata impreuna, sa stea la masa in familie sau sa mearga duminica la Sfanta Liturghie. Unitatea familiei iti da un confort psihic care te va ajuta sa dai randament la serviciu.

Clubul Bebelusilor: Cand ai inceput sa te documentezi  si sa fii interesata de nastere, alaptare si de tot ce tine de cresterea copilului in general? Cand vine vorba de copil care este atitudinea ta: predomina instinctul sau informatiile de specialitate?

Aniela Petreanu: Mai mult dupa ce am nascut. Am nascut normal pentru ca aveam puterea exemplului mamei care ne-a nascut asa cum e firesc  si a unei prietene deosebite, o romanca stabilita in Scotia care a nascut copiii acasa, cu moasa. La fel, tot de la mama stiam ca am fost alaptata un an si trei luni si mi-am dorit sa o egalez, ba chiar am depasit-o. Mi se pare misto competitia asta: cine alapteaza mai mult? Copiii au de castigat categoric! Primele 6 luni am stat relaxata. Stiam ca dupa nastere doar lapte de mama e sanatos sa primeasca timp de jumatate de an. Dupa aceea, la diversificare, am apelat la internaute cu experienta cu copii mai mari de la care am primit sfaturi valoroase. Ma bazez foarte mult pe instinct. Acum depinde si ce fel de instinct ai. Mai mult ma bazez pe instinctul copilului vroiam sa spun. Serios! Sunt mult mai ageri decat noi, adultii , iar conditionarile sociale sunt ca un pumn in fata pentru instinctele lor sanatoase venite de acolo de Sus. Haideti sa ii ascultam si sa fim atenti la ei!!! Sa oprim goana asta prin viata si sa ne bucuram de copiii nostri realmente. Unde ne grabim? Sunt adorabili cand miros mancarea, cand se joaca cu ea cand sunt bebelusi. Sa stai sa-i privesti si sa te minunezi, nu alta! Iar noi ce le facem? Ii obligam, ii fortam sa manace alimente pe care ei le refuza doar ca noi suntem mai mari si stim ce si cand e bine pt ei? Serios? Dar noi putem alege, sa-i lasam si pe ei sa o faca. Azi au chef de ceva, maine poate nu, dar pofta de ceva poate reveni peste o luna sau mai mult. Nu, dom’le, noi suntem adulti si  sustinem sus si tare sa fie ca noi in momentul ‘’x’’. Cred ca gresim,iar nevoia de control e o manie.

Clubul Bebelusilor: Cum a fost inceputul alaptarii pentru tine? Ai anumite sfaturi din experienta pentru cele care urmeaza sa fie mame in curand?

Aniela Petreanu:  Oaaaaaaaa, GREU!!! !Dureros! Am si pe cine sa dau vina. Pe sistemul medical. Categoric. Sunt foarte inversunata pe toate urmele de comunism si lipsa de umanitate si de medicalizare si de  institutionalizare. De aceea nici nu am rezistat angajata la Teatrul National din Bucuresti, printre altele. Legat de nastere si alaptare doresc sa le vorbesc tututor foarte mult. Imediat dupa nastere, mama si copilul au nevoie sa petreaca o ora impreuna in intimitate pentru  a se elibera toti hormonii care duc la atasament si initierea primului supt al bebelusului care, da, este capabil, desigur, sa gaseasca sanul si sa se hraneasca. E nevoie doar sa fie pus imediat pe pieptul mamei piele pe piele si asa scapam si de depresia post-partum si de sanii angorjati, si de intarzierea laptelui. Unde s-a mai pomenit  sa–i fie luat puiul unui mamifer? Incercati asta cu o ursoiaca sau, ma rog, cu o leoaica. Nici cu closca nu mi-e rusine ca atitudine, desi nu da lapte, dar e un exemplu bun de mama protectiva. Atentie!  Protectiva, nu posesiva! Noi am devenit asa comode incat preferam sa ne protejam pe noi, suntem obosite. Intr-un fel avem dreptate. Ne cam chinuie astia  in spitale sa nastem din pozitia stand pe spate. E mai relaxant intr-o cada cu apa sau sa te tii de o funie la marginea patului sa te folosesti de gravitatie si de amabilitatea unei moase si doar atat. Asa, ca la o maternitate in Germania. Am poze.

Clubul Bebelusilor: Se stie ca in Romania rata alaptarii este scazuta, lucru impotriva caruia ai incercat si  tu sa lupti. Care crezi ca sunt principalii “dusmani ai alaptarii” in Romania, motivele pentru care atat de putine mame alapteaza?

Aniela Petreanu: Dezinformarea, presiunea sociala, lipsa personalului de specialitate cum sunt moasele, doulele, consilierele in alaptare, informatiile contradictorii primite de la cadrele medicale pana la bonele din parc care comenteaza,dezinteresul,comoditatea,incostienta,frica ,rusinea de a ne cere drepturile.

Clubul Bebelusilor: Ce a insemnat experienta alaptarii pentru tine si cum a luat sfarsit?

Aniela Petreanu: Conectare, bucurie , iubire, distractie, atasament, libertate, sanatate pentru amandoi. Eu am alaptat la cerere si cum cererea de ce e bun si gustos e mare si devine si mai mare odata cu varsta, am beneficiat de o hiperlactatie, asa ca am alaptat si alti copii ale caror mame nu erau prin preajma ca sa-i linisteasca, sau care erau deja pe lapte praf sa le mai dau o masa sanatoasa, sau un caz deosebit care a durat vreo luna, a unei mame cu mastita care in urma unei incizii a oprit alaptul, i-am alaptat eu copilul, dar ea a relactat cu success dupa aceea. Exemplu!!! A luat sfarsit treptat. Baietelul meu nu s-a intarcat singur, dar m-am straduit sa nu fie foarte traumatizant. Cu cata blandete am putut eu atunci, trecand printr-o perioada mai tensionata in viata de cuplu, am beneficiat de multa intelegere din partea fiului meu, am redus mesele la san obosindu-l prin curtea de la tara lasata de  bunici. Il epuizam la joaca, zburda toata ziua, cand se trezea dimineata ieseam imediat in curte, comunicandu-i printr-un  monolog plin de dragoste alteori ca poate adormi si in bratele mele, asigurandu-l de afectiunea mea. Ideea e sa nu te lasi batuta si sa nu cedezi, ci sa avansezi in dorinta de a intarca si de a scapa de atata lapte dupa un an, doi, trei, cat poate fiecare. Pentru mine a fost mai greu. Aveam niste sani imensi, am refuzat sa iau medicamente sa-mi opresc lactatia, ii masam de cateva ori pe zi, cu orele. Pana la urma s-a dus.

Clubul Bebelusilor: Lumea cunoaste beneficiile alaptarii in general. Poti sa ne spui concret care au fost beneficiile alaptarii indelungate asupra copilului tau?

Aniela Petreanu: Le cunoaste? Oare? PREA PUTINE FEMEI SUNT CONSTIENTE  CA INCALCA PRIMUL LUI DREPT. Dragii copilasi nevinovati sunt privati de beneficiile alaptarii. E trist ca le cumparam bebelusilor hrana de la supermarket. E trist ca si noi ne-o cumparam din aceste lanturi de supermarketuri straine in loc sa mergem la piata la producatori autohtoni. Bebelusii sug cand le e foame, sete, frig, cand sunt speriati, stresati, cand traiesc emotii puternice generate de stimuli care pentru noi adultii sunt obisnuite, cand au eruptii dentare, Sanul nu poate fi inlocuit cu un biberon. E ceva artificial si rece. Ca si laptele praf, ca si suzeta. Niste minciuni. Unii oameni chiar spun in loc de suzeta ‘’minciunica’’. Vedeti? Ne mintim copiii de mici si mai avem pretentia ca ei sa ne asculte. Nu spun ca e usor sa alaptezi. Alaptatul e o arta, sunt nopti nedormite, alaptatul necesita rabdare, perseverenta, dorinta mare sa-i dai copilului ceva sanatos, incredere in tine ca poti. Copilul tau merita ce e mai bun. Alaptatul e ieftin,e la purtator, la temperatura optima,vine din mediul steril, exact din corpul tau de unde vine si puiul tau. Alaptatul are beneficii pe viata de care e bine sa stim. Ii asigura copilului imunitate, il fereste de fel de fel de sensibilitati, alergii, predispozitie la obezitate, e sanatate pentru oase si cel mai important, ii asigura cantitatea necesara de iubire. Te daruiesti pt copilul tau, e un gest de jertfa care iti va fi rasplatit cu varf si indesat. Indrazniti sa alaptati. Ca mine: in Parlament, in tramvai,in supermarket, la filmari, la serviciu, in pauza de la serviciu pe care aveti dreptul sa o cereti, in parc, in vizita, in vacanta, la stomatolog,in biserica, oriunde, oricand, oricat e nevoie. E dreptul lui. Doi ani trec foarte repede si va creste mare, voinic si sanatos.

Clubul Bebelusilor:  Am aflat ca ai obtinut certificatul de doula. Ai avut ocazia sa aplici si in practica acele cunostinte dobandite? Poveste-ne putin despre acest lucru si despre viziunea ta asupra nasterii.

Aniela Petreanu: Sper sa folosesc cat mai curand pretioasele informatii de la curs prezenate exemplar de Dr Michel Odent. A fost o incantare intalnirea cu dumnealui.  El mi-a insuflat respectul si blandetea pe care vreau sa le invat pe femei sa le ceara. Femeia are nevoie sa fie tratata ca o regina in momentul in care da dovada de forta suprema, atunci cand da viata. E in puterea noastra de care e nevoie sa devenim constiente ca suntem capabile sa nastem natural, nu doar vaginal, adica normal, deci fara interventii medicale, sa nu mai vorbesc de odioasa epiziotomie de rutina. Nasterea e un proces fiziologic natural, firesc, simplu ,care are  nevoie sa se petreaca intr-un cadru intim, un ambient placut si confortabil, in liniste, cu o lumina difuza, in care neocortexul cerebral sa fie in pauza, astfel incat sa lasam instinctele active, sa ne ascultam corpul, sa fim relaxate. Doar asa se va secreta oxitocina suficienta pentru contractiile care imping bebelusul.

Clubul Bebelusilor: Mamele au anumite principii generale legate de cresterea copilului: care sunt principiile tale? Le-ai avut de la inceput sau le-ai ajustat pe masura ce ai trait experienta de mama?

Aniela Petreanu: Libertate in explorare, cunoastere prin joc, comunicare, respect, empatie, conectare. Le-am dobandit pas cu pas. Habar nu aveam cum si ce se fac. Se invata din mers, instinctele se trezesc pe parcurs. Sa existe dorinta de a evolua si de a ne depasi parintii si a trece peste cutumele sociale si drumurile batatorite pe care ne-au dus parintii nostrii. Calatoria alaturi de copiii nostri sa fie a noastra, autentica. Sa nu facem din copii o posesie, nu sunt ai nostri, sunt fii ai vietii si au nevoie sa le punem doar niste jaloane sa ajunga sa-si afle rostul si menirea, nu sa le impunem noi ce sa faca sau sa devina ce noi nu am reusit sa devenim.

Clubul Bebelusilor: In curand baiatul tau implineste 4 ani. Cat de repede au trecut acesti ani pentru tine, ce ai invatat de la copilul tau in acest timp, cum se desfasoara viata ta in prezent?

Aniela Petreanu: Cu  Carol am invatat sa iubesc, sa ma cunosc, sa nu ma mint, sa ma joc, sa ma bucur, sa colorez. E cea mai buna terapie si cel mai bun proiect de dezvoltare personala. Locuim intr-un sat , la poalele unui deal  pe care se afla manastirea unde slujeste parintele duhovnic, valorificam fructele, legumele si plantele care ies din pamant spre deliciul nostru si al celor mai putin avuti pe care ii ajutam cu mare drag. Revenind la ce am invatat in ultimii 4 ani, mentionez ca nu as fi reusit sa devin si sa ajung unde sunt fara ajutorul si implicarea sotului meu. De asemenea m-a ajutat mult Roxana Dudus, care este consiliera in alaptare La Leche Ligue, am mers la cursurile de alaptare organizate e ea, am facut cursuri de comunicare non-violenta cu Monica Reu, am luat atestat de doula in urma cursurilor tinute de Michel Odent la Bucuresti, am mers la seminariile tinute de celebra Aletha Solter si i-am citit cartile, care m-au ajutat enorm. Otilia Mantelers m-a invatat cum prin joc sa ajung la emotiile profunde ale copilului meu sensibil iar Mihaela Sandu de la Fanfara PR m-a luat la Parlament sa le demonstram live parlamentarilor cum se hranesc sanatos copiii si s-a ocupat impreuna cu Unicef sa depuna proiectul de lege impotriva reclamelor la lapte praf la televizor. Toate acestea si rugaciunile m-au ajutat sa devin mamica rabdatoare, blanda, comunicativa si bucuroasa care sunt acum.