Conceptul continuum ne ajuta bebelusul sa atinga fericirea ca adult

Desi intr-o vreme se credea ca ceea ce ni se intampla cand suntem nou-nascuti nu are cum sa ne influenteze cand suntem adulti deoarece nu ne ramane impregnat in memorie, cercetarile mai recente au aratat ca realitatea este cu totul alta. Ce ni se intampla in primul an este semnificativ pentru intreaga noastra viata si isi va pune amprenta asupra noastra chiar si fara sa constientizam. 

O multime de cercetari stiintifice, psihanalitice si psihologice au dovedit ca atat ce ni se intampla bun cat si eventualele traume suferite in primele luni de viata se va reflecta in viata noastra de adult influentandu-ne in mod benefic sau negativ.

Una dintre teoriile care sustin importanta primelor luni din viata omului se numeste “conceptul continuum” si a fost conceputa si dezvoltata de Jean Liedloff in urma unei experiente traite printre indienii din jungla primitiva a Venezuelei. Acolo ea a avut ocazia sa vada diferentele intre copiii crescuti in spiritual naturii si cei “pervertiti de societate” ca sa parafrazam un celebru filosof francez. Haideti sa vedem ce presupune conceptul continuu si in ce mod depinde de noi sa-l realizam oferind copilului nostru cele mai bune premise in viata.

Despre conceptul continuum

Ideea centrala a conceptului continuum este aceea ca un nou-nascut crescut in conformitate cu natura, ale carui nevoi de baza sunt satisfacute prompt, care simte ca este ocrotit si iubit va deveni un adult echilibrat, dezvoltat armonios din toate punctele de vedere. Jean Liedloff considera ca faptul ca in zilele noastre predomina intelectul, se promoveaza suprematia rationalizarii excesive care dauneaza bunei dezvoltari ale fiintei umane si se uita necesitatea ascultarii instinctelor si indemnurilor provenite din subconstient . In schimb, daca am raspunde instinctual, prompt, la nevoile ancestrale ale bebelusului, neajunsurile ar disparea.

Nevoile primare ale copilului

Sa vedem care sunt principalele cerinte provenite din natura nou-nascutului pe care noi ar trebui sa le indeplinim pentru a-i asigura o viata adulta armonioasa:

Nevoia de a fi in strans contact fizic cu mama, inca de la nastere. Din pacate, in societatea de azi, nou-nascutul este separat de mama imediat de la nastere si asupra lui se aplica proceduri pe care el le percepe brutale, traumatizante. Dupa ce a fost 9 luni in stransa legatura cu cea care-i da viata, la nastere, cand ar trebui sa o cunoasca si sa ia contact cu pielea sa cu caldura fapturii sale, el este indepartat, dus in alt salon, spalat, imbracat, lasat singur si stingher intr-un patut si de multe ori hranit pentru prima data cu biberonul in loc sa fie pus imediat la sanul mamei. 

Nevoia de a dormi cu mama sau cu ambii parinti in acelasi pat/spatiu. In contrast cu aceasta nevoie profunda a nou-nascutului este dorinta parintilor de a-l “face independent” inca din primele zile de viata, lasandu-l sa doarma singur intr-o camera separata, de multe ori fiind lasat sa planga “pana se obisnuieste”, contrar naturii oricarui “pui” care simte nevoie de stransa apropiere si contact direct cat mai indelungat cu cei care i-au dat viata.

Nevoia de a fi alaptat la cerere din pacate in loc ca bebelusul sa fie pus la san de cate ori transmite ca vrea, el este de multe ori hranit “la program”, la distanta “regulamentara” de cateva ore intre supturi,  i se impune o rutina, fara sa se aiba incredere in ritmul lui natural propriu.

Nevoia de a fi tinut in brate si purtat. Cel putin pana este capabil sa se deplaseze singur intr-un mod sau altul, bebelusul ar trebui sa fie in contact fizic direct cu mama, sa fie tinut in brate sau purtat intr-un dispozitiv care sa-i permita sa simta apropierea mamei. In schimb, de multe ori bebelusii sunt pusi in dispozitive gen balansoar, tarc, premergator, care exclud apropierea de mama si care nu-i lasa sa se implice si el pe cat pot in viata adultilor.

Nevoia de a i se raspunde prompt la semnale, de a fi luat in seama imediat ce da semne de disconfort, dorinta de atentie, fara sa simta ca este inoportun, ca provoaca nervi sau suparare parintilor. Insa de multe ori plansul bebelusilor este ignorat, este considerat “rasfat”, manipulare, dorinta de a atrage atentia cu orice pret si de a-i face pe parinti “sclavii” sai, astfel incat este tratat cu indiferenta sau este chiar pedepsit ca fiind neadecvat.

Ce se intampla cand nevoile primare ale bebelusului sunt ignorate?

Ignorarea acestor nevoi primare ale copilului il vor face sa se simta neincrezator in sine, nedorit, ii va lasa impresia ca nevoile sale sunt neimportante sau chiar rusinoase. In schimb daca necesitatile nou-nascutului sunt indeplinite conform conceptului continuu inca de la nastere, ei vor creste avand stima de sine, increzatori in propriile puteri si in lume si chiar mai independenti decat cei care au fost lasati “sa se descurce singuri cu propriile frustrari” inca de mici.

Fiinta umana are inca de la nastere anumite asteptari de la mediul inconjurator, anumite nevoi innascute care nu asteapta decat sa fie satisfacute pentru a-i da copilului sansa sa se dezvolte conform potentialului sau. Daca aceste nevoi sunt ignorate se produce o ruptura in “continuum-ul” fiinte umane care o va impiedica sa se dezvolte asa cum ar trebui, despre asta ne vorbeste, in linii mari, Jean Liedloff, acestea sunt lucrurile asupra carora a considerat ca este important sa atraga atentia si pe care le-a reunit sub inspirata titulatura  de “concept continuu”.