Unii parinti isi doresc de la inceput cel putin 2 copii, o familie numeroasa. Altii dupa ce au primul copil stau pe ganduri: oare cum ar fi sa-i facem un frate/sora: s-ar simti cel mare marginalizat, dat la o parte, ar fi gelos? S-ar bucura ca are un companion de joaca? Ar fi fericit sa petreaca timp cu el sau ar simti ca e un “intrus” care-i fura din atentie? Pana apare al doilea copil privesti lucrurile doar prin prisma primului. Abia cand chiar apare un nou membru in familie vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva si realizezi cate avantaje are atat cel mic cat si cel mare si de fapt intreaga familie.
Sa vedem partile bune in a fi “fratele mai mic”:
Nenumarate jucarii. Un frate mai mic se naste direct intr-un paradis al jucariilor. Abia se naste si deja are jucarii cat sa-i ajuna cativa ani. Mai ales daca esti o fire sentimentala si nu te-ai indurat sa dai toate jucariile “de bebe” ale copilului mai mare, acum e momentul sa le “cobori din pod”. Sigur ca asta presupune o grija in plus: un frate mai mare de 3 ani are jucarii care ar putea fi periculoase pentru un bebelus: cu parti mici detasabile, cu mici magneti, piese mici de lego.
Distractia asigurata. Nimic nu e mai distractiv pentru un bebelus decat sa-si asiste fratele mai mare in tot ce face. Mai ales daca fratele e genul caruia ii place “sa se dea in spectacol”, sa cante, sa danseze, sa imite, sa “faca voci” totul pentru a-l face sa rada pe mezinul familiei.
Are un model. Privirea cu care se uita un frate mai mic la cel mare este un balsam pentru sufletul oricarei mame: razbate din ea iubire pura, neconditionata. Cand vezi cum se uita spre el cu admiratie si adoratie, nu poti decat sa te feliciti ca nu te-ai oprit la un copil, dragostea dintre frati e un peisaj aparte! Tipete de bucurie, pupici balosi, manute grasulii cuprinzand obrajii celui mare, cum sa nu te topesti de drag?
CITEȘTE ȘI: Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
Parinti relaxati. Daca la primul copil esti plin de temeri, stres, te panichezi la orice muc, faci atac de cord cand vezi ca s-a urcat pe o masuta, te intrebi daca a crescut destul in inaltime, daca are achizitii conform varstei, la al doilea esti mai relaxat. Nu inseamna ca ai devenit neglijent ci doar ca ai capatat experienta si o incredere mult mai solida in tine si abilitatile tale de parinte. Nu te mai lasi dat peste cap de orice chestie marunta, nu sari pe google la orice pas.
Mai multa libertate. Asta deriva din punctul anterior: cu parinti mai relaxati, fratele cel mic este lasat mai mult sa exploreze, este tinut mai putin “din scurt”, nu este “survolat” cu maxima vigilenta mereu, nu este sters cu gel antibacterian de cate ori pune mana pe o frunza, nu este luat pe sus de cate ori incearca sa coboare singur o treapta sau sa mangaie un pui de catel, nu este interupt din joaca fiindca “a venit ora baitei zilnice”.
Are parinti deja obisnuiti cu oboseala. La primul copil mama poate fi destul de nefunctionala din cauza privarii de somn, a oboselii acumulate. La urmatorul deja e obisnuita cu aceasta stare, s-a adaptat la ore putine de somn, a invatat sa coabiteze cu starea de oboseala, nu o mai resimte atat de frapant si frustrant prin urmare si nivelul de energie e mai ridicat, si rabdarea.
Multe haine. Mai ales daca fratii sunt de acelasi sex dar oricum sunt destule piese vestimentare neutre care pot fi refolosite. De banii economisiti de parinti pe haine poate primi alte lucruri utile.
CITEȘTE ȘI: In familia ta se manifesta rivalitatea dintre frati? Este normala? Sanatoasa? O poti tempera?
O motivatie puternica. In general fratii mai mici fac totul mai repede: mers biped, vorbit, diverse alte achizitii motrice si cognitive. Asta si fiindca au un model in fratele mai mare, sunt motivati sa “ii ajunga din urma”, se raporteaza la el, il observa si prin imitatie reusesc si ei sa faca multe lucruri.
Un prieten pe viata. Multi copii parcurg un drum lung pana la etapa in care ajung sa aiba un prieten de nadejde. Mezinul isi primeste cel mai bun prieten din start, intra in viata avand direct un prieten care-i va oferi iubire si sprijin neconditionat, si atunci cand parintii nu vor mai fi, ei se vor avea mereu unul pe altul.
Desigur ca vor fi tachinari, lupte pe jucarii, gelozii pe atentia parintilor, certuri, suparari, dar mai puternica decat orice e dragostea dintre ei.
CITEȘTE ȘI: Se va diminua dragostea pentru primul copil? Întâiul născut va fi gelos? Se vor certa, va fi haos și hărmalaie? Voi fi depașită de situație?
