Așa era pe vremea mea… Căsătorie, sarcină, copii. Totul era mult mai strict

Dinamica relațiilor de cuplu este mult schimbată în ziua de azi față de cum era cu 20, 30, 50 de ani în urmă. Chiar dacă, și în prezent, există presiuni din partea unui segment mai tradiționalist al societății, în ceea ce privește ordinea corectă în care se fac lucrurile, libertatea de decizie este net superioară, alternativele mai numeroase iar presiunea socială semnificativ mai mică, cel puțin în rândul tinerilor. Cum era cu relațiile de cuplu pe vremea mamelor și a bunicelor voastre?

Totul era mult mai strict, spune mama.
Fete și băieți care se plac, asta apărea abia prin liceu, de multe ori pe la sfârșitul liceului. Nu era privită cu ochi buni treaba asta, cel puțin nu la oraș, nu în cazul tinerilor care aveau planuri de a urma o facultate, de a deveni intelectuali. Așteptările societății erau ca prima relație să ducă, pe cât posibil, la căsnicie, iar dacă lucrurile nu se întâmplau așa, deja „ieșeau vorbe” despre cât de serioasă sau de cuminte era fata cu pricina.

Când un băiat curta o fată, adesea trebuia să o facă după ce obținea, cumva, aprobarea mamei lui.
Semnele că un băiat te place erau discrete: îți transmitea o colegă – Doamne ferește să îți fi spus el în față așa, din prima – găseai un trandafir în bancă, dacă era mai curajos încerca să se așeze lângă tine la vreun spectacol unde mergeați cu școala, sau când făceați orele în laborator… Îți cerea ție temele, nu altcuiva, îți aducea temele dacă lipseai de la școală… treburi de-astea care acum par amuzante și demodate, dar atunci nu erau deloc așa. Doamne, Doamne, ce fiori te treceau dacă venea să îți aducă temele acasă când erai bolnavă, mai ceva decât frisoanele de la gripă! Citește pe larg despre: 7 Motive ca să alegi Attachment Parenting | Cea mai ușoara metodă de creștere a copilului  

Să mergi la teatru sau la film cu un băiat era lucru mare, nu de colea.
Înainte să te invite pe tine la film, băiatul trebuia să vorbească mai întâi cu părinții tăi, să le ceară permisiunea. Trebuia să vină să te ia de acasă, să te aducă la ora pe care o stabileau părinții, iar dacă întârziai primeai o bilă neagră, ca să zic așa. Dacă erai cu un băiat timp de un an de zile, deja toată lumea știa că era o problemă de timp până să se anunțe logodna. Dacă trecea prea multă vreme, era clar: băiatul nu are intenții serioase. Era un stigmat atât asupra fetei și a familiei sale, cât și asupra familiei băiatului, era o chestiune de onoare să își asume un angajament.

Evident, la căsătorie toată lumea se aștepta ca mireasa să fie fată mare.
Nu știa decât cuplul despre asta, deși în comunitățile tradiționale, mai ales la țară, încă era o chestiune de mândrie personală care trebuia adusă la cunoștință întregului sat. Dar dacă nu mai erai fată mare și, dintr-un motiv sau altul, nu te măritai cu primul băiat din viața ta, stigmatul social era imens. Speranțele de a te mai mărita, mai ales de a te mărita bine, scădeau foarte mult. Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor copilului cu el însuși și cu lumea exterioară

După nuntă, era de la sine înțeles că urmau copiii.
Dacă la un an de la căsnicie nu erai gravidă, lumea deja începea să vorbească. Un cuplu fără copii era privit cu milă, de multe ori se șușotea pe la colțuri și se scoteau tot felul de vorbe despre ce se întâmplă de soția nu rămânea însărcinată. Nu exista să nu îți dorești copii, sau să aștepți să îi faci mai târziu… Lucrurile erau clare și bătute în cuie: la scurt timp după căsătorie trebuiau să apară copiii! Bine, nici nu area aveai de ales, pe timpurile alea nu prea existau metode de contracepție. Citește și despre: Spune NU stresului din viața de părinte! 12 sfaturi susținute de știință pentru ca viața ta să devină mai bună

Bine, și totuși, ce făceau cuplurile care nu își doreau copii?
Era foarte greu să nu îți (mai) dorești copii. Mijloacele de contracepție nu existau, sau nu erau accesibile atunci. Abstinența și metoda calendarului erau cam singurele metode de protecție împotriva unei sarcini nedorite, și se știe că ele nu funcționează, cel puțin nu pe termen lung. Era o cu totul altă mentalitate vizavi de viața sexuală, care era privită ca o sursă de probleme și bătăi de cap, cel puțin pentru fete… Pentru băieți era mai ușor! Citește și despre: Certuri și neînțelegeri în familie după venirea pe lume a bebelușului? Ce se schimbă? Ce e de făcut?