Când e vorba despre copii, despre ce fac ei și cum se comportă, noi, ăștia mari, avem întotdeauna păreri. Dacă vedem că un copil “atipic”, care nu se comportă, domnule, așa cum fac ceilalți, suntem gata, să îl punem la colț. Iar în cazul unui adult, deși lucrurile par a sta o idee mai diferit, până la urmă, tot la colț ajunge. Mai mult decât atât, sărim imediat cu eticheta. Că suntem sau nu suntem terapeuți, medici sau specialiști în diferite domenii, punem diagnostice. Aruncăm cu părerile și cu sfaturile în stânga și-n dreapta. Ce contează ca nu au o bază științifică? Ce contează că nu ai facut studii? Tu știi mai bine, că ai “experiență de viață”.
Hai să uităm de toate scenariile astea și de dramatism. Hai să privim în profunzime lucrurile, să fim observatori și să nu mai vrem să le băgăm pe gât celorlalți ajutorul nostru. Dacă i-am accepta pe cei din jur fix așa cum sunt ei, fără să mai interpretăm ca fiind bun sau rău, sau ca fiind normal sau anormal, am trăi într-o lume mai fericită. Și mai sănătoasă. Citește și despre: 7 semne de STRES la copii
Ce este ADHD-ul
Deși prin multe locuri vom găsi despre ADHD că este o boală, foarte mulți specialiști o consideră tulburare. Inclusiv Gabor Mate, celebru autor, medic de familie și terapeut, el însuși diagnosticat cu ADHD, o consideră a fi doar o tulburare. Dacă tu prezinți simptomele, însă acestea nu îți afectează viața de zi cu zi, atunci pur și simplu așa ești tu. Același lucru este valabil dacă este vorba despre copilul tău. În cazul în care unele dintre componente îți fac viața dificilă, atunci este cazul să privești mai în profunzime aceste aspecte.
Care sunt simptomele deficitului de atenție
După cum îi spune și numele, în principiu, vorbim despre deficitul de atenție. Asta înseamnă că vorbim despre o lipsă de concentrare. Pe lângă aceasta, mai este și plictiseala maximă ce intervine rapid în orice acțiune pe care o pornești. Săriturile de la un lucru la altul, fără să îl finalizezi pe primul, iar este un semn al ADHD-ului. Mai apare și dificultatea de a sta într-un loc. Impulsivitatea. Imposibilitatea de a-i asculta pe ceilalți fără să intervii. Hiperactivitatea. Dificultatea de a memora. Greutatea realizării conexiunilor sociale. Acestea sunt printre cele mai des întâlnite semne, pe baza cărora, cum spuneam, se sare repede cu un diagnostic. Nu înseamnă, însă, că dacă încadrăm simptomele într-un registru, acolo vor rămâne pentru totdeauna ca o sentință. Nu este o sentință și sunt multe soluții pentru a găsi un echilibru și chiar poate să existe vindecare.
De ce apare ADHD-ul
În copilărie, suntem afectați puternic de cei din jurul nostru, de mediu. Și pentru că partea rațională a creierului nostru, cea care se ocupă de raționament, de judecată, nu este dezvoltată, preluăm situațiile așa cum putem în acel moment. Dacă nu se simțim în siguranță alături de cei care ne cresc, atunci organismul nostru, pentru a ne proteja, ne face să fim mereu în alertă, mereu “pe fugă”. Ne face să fim mereu cu urechile ciulite, pentru a detecta eventuale pericole. Chiar dacă ai impresia că totul este normal, acest lucru poate părea așa, pentru că ai fost crescut sau obișnuit cu situații dificile și atunci te-ai “imunizat”. Impulsivitatea, nerăbdarea, dezorganizarea sunt atribute ale unui blocaj pe care mintea l-a căpătat foarte devreme în dezvoltarea sa. Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor copilului
Cum se poate trata deficitul de atenție
Gabor Mate, despre care ți-am povestit la început, vorbește despre nevoia schimbării mediului dificil în care crește copilul. Este nevoie să observăm și calitatea relațiilor pe care copilul o are cu cei din jur, la fel este și în cazul unui adult. Pare dificil să faci atâtea schimbări, dar odată începute, îți promit că îți va fi mai ușor. Se mai recomandă, în unele cazuri și tratament medicamentos. Dar înainte de a se interveni în acest fel, este nevoie ca intenția să fie foarte bine definită. Pentru că principalul scop ar trebui să fie dezvoltarea armonioasă pe termen lung, nu controlarea riguroasă a simptomelor.
Este important să treci peste ideea de boală, de afecțiune medicală. Știu că nu este ușor de auzit și nici de “trecut peste”, dar dacă reușești să privești întreaga situație ca fiind o oportunitate de a-ți îmbunătăți viața, atunci, cu siguranță, acest moment va fi trecut mai ușor, un pic. Citește pe larg despre: Cum folosești educația pozitivă pentru a influența comportamentul copilului
