Stii ce-ti face copilul fericit?

Stii ce-ti face copilul fericit?

de Andreea Pautov www.suntuncopac.com

Fericirea nu este ceva ce aduni sub saltea sau in cosul de cumparaturi online. Fericirea nu este ceva ce poti sa castigi, sa primesti sau sa consumi. Fericirea este imbratisarea fiecarui moment, asa cum este el,  cu recunostinta si iubire.

Societatea in care ne aflam tinde sa-ti arate ca fericirea  este undeva in exterior: o casa si o masina frumoasa, un job bine platit, o vacanta exotica. Uneori, prinsi un pic in vartejul asta al unei false fericiri, noi parintii, tindem sa credem ca fericirea copiilor nostri ar avea cam acelasi fundament.

Fiecare parinte isi doreste ca al lui copil sa fie fericit este evident, dar totusi, fericirea inteleasa de un copil poate fi total diferita fata de fericirea perceputa de noi adultii.

Intelegand ca fericirea unui copil de „acum” poate se poate proiecta si in viitorul lui de adult, noi parintii ar trebui sa ne folosim de aceasta cheie si sa-i ajutam sa evolueze cat mai armonios.

Si poate ar trebui sa intelegem, ca nu cel mai scump carucior, cel mai performant telefon, cea mai populara bona, cea mai costisitoare scoala privata ar aduce zambetul pe chipul copilului nostru.

Fara sa realizam noi ne responsabilizam copiii cu joburi de adult inca de la cateva luni, si astfel dulceata copilariei lor se pierde printr-un like pe facebook. 

Si timpul trece tare repede, si ne intrebam peste noapte „Doamne, cand au crescut atat?”. 

Ce cred eu ca ne-ar putea face copiii mai fericiti:

sa le oferim timpul nostru, cat mai mult din timpul nostru;

sa-si vada parintii fericiti si linistiti, sa-si simta parintii ca se iubesc;

sa le oferim prezenta in timpul petrecut cu ei, nu o holograma de parinte cu mintea la birou sau la cumparaturi;

sa le aratam insistent iubirea nostra infinita, sa le spunem „te iubesc” fara retineri si sa le oferim caldura bratelor noastre ori de cate ori au nevoie sa se adaposteasca;

sa ii lasam sa isi traiasca copilaria;

sa-i ascultam cand ne spun de lucrurile care le plac sau le displac, si sa tinem cont de parerea lor;

sa-i ajutam sa-si exprime parerile, emotiile, sentimentele, curiozitatile, fricile;

sa le intelegem limbajul corpului, de exemplu daca isi intind bratele spre noi, este uman sa le raspundem cu o imbratisare si sa nu mergem pe perceptia parintilor cu „nu mama ca se rasfata copilul”;

sa scoatem „copilul din noi” cat mai des la joaca cu copilul nostru;

sa ii asiguram ca sunt protejati la sanul nostru;

sa ii incurajam sa petreaca cat mai mult timp in natura;

sa ii lasam sa fie EI, nu ceea ce noi nu am resusit sa devenim;

sa le crestem increderea in ei si sa ii apreciem pentru tot ceea ce fac;

sa le aratam ca suntem modele demne de urmat, sa fie mandri sa ne calce pe urme;

sa le insuflam sa aleaga sa fie suflete mai bune, mai luminoase si mai armonioase decat am fost noi;

sa radem, sa facem glume, sa chicotim cu ei, sa le transmitem o energie pozitiva inca de la cele mai fragede varste; 

Copiii nostri sunt cea de-a doua sansa oferita de Creator sa avem o relatie parinte-copil asa cum ne-am dorit si cred ca este important sa intelegem ca drumul spre fericire incepe din copilarie, iar noi parintii suntem un factor decisiv in fericirea de adult a copiilor nostri. 

Poate doar doua cadouri ar trebui sa facem copiilor nostri ca sa fie fericiti: unul ar fi radacinile si celalalt aripile.