E in natura omului sa faca mereu comparatii si asta este valabil si in cazul unui subiect precum cresterea copiilor. Generatii diferite isi povestesc experientele si de multe ori chiar “lupta”. De multe ori bunicile incearca sa isi impuna punctul de vedere cu replica deja clasica “asa era pe vremea mea, am crescut 7 copii, asa au crescut si parintii vostri si uite ca-s mari” sau, dimpotriva, le invidiaza pe nepoate pentru conditiile de acum si ajutorul tehnologic de care beneficiaza. Bunicile isi amintesc nasterea ca pe ceva mai degraba usor:”m-am intors de la camp, cateva dureri, am nascut din sezut in mijlocul camerei, n-a apucat sa ajunga moasa” fara sa aiba la dispozitie spitalele si aparatura de acum.
Bunica – sursa de intelepciune sau piedica a progresului?
Nu doar generatiile diferite isi disputa suprematia cunostintelor in cresterea copiilor dar si in randurile mamelor de azi exista doua tabere.
Una din tabere este convinsa ca mamele si bunicile lor au crescut copiii bine si continua sa duca traditia “principiilor sanatoase”. Multe mame considera si bine fac insa ca nu poti progresa daca te ancorezi in “vremea lui Pazvante”. O tabara are deviza “bunica stia mai bine!”, cealalta:”nu mai suntem pe vremea bunicii!”
Desigur ca depinde si de vremurile in care au trait bunicii. Putini au mai ramas de dinainte de colectivizare si sunt mai degraba strabunici. Alti bunici au devenit parinti in plina era a comunismului, plina de restrictii si lipsuri. Cei de la tara se mai puteau bucura de fructe si legume“bio”, cum le spunem acum, dispuneau de cateva animale in batatura, in timp ce aceia de la oras se “bucurau” de industrializare si de rafturile aproape goale ale magazinelor alimentare.
Sa vedem ce era idilic in cresterea copiilor “pe vremuri”:
“Eco-bio” ieftin: dupa cum spuneam, fructele si legumele fara tone de pesticide, mancarea cu putini conservanti, fara “E”-uri nocive, animalele si pasarile de curte care dadeau oua “nestresate” si carne fara hormoni de crestere. Astazi mamele interesate de bio scot din buzunar sume enorme daca vor sa aplice principii sanatoase de viata.
“No stress” adica faptul ca siguranta si libertatea copiilor mici erau mai mari in sensul ca nu erau sute de masini circuland in viteza pe orice straduta, dimpotriva, erau ore in care nu trecea nici una, deci accidentele rutiere nu pandeau la tot coltul. De asemenea infractionalitatea era mai redusa sau nu era lumea panicata fiindca nu existau “stirile de la ora 5”.
“Ceata lui Pitigoi”. Fiind epoca “decreteilor” erau multi copii de varste diferite pe ulita sau la bloc astfel incat cei mari aveau grija si de cei mici, se jucau toti la un loc si parintii erau mai linistiti. Desigur ca nu lipseau certurile dar si le rezolvau intre ei, devenind experti de mici in “anger management” si “managementul conflictului”.
Fara fite: nu era mare diferenta de “stratificare sociala” astfel incat copiii sa faca intre ei comparatii ca unii sunt mai bine imbracati altii mai saracaciosi, ca unii merg la gradinite de stat si altii la particulara, ca unii au telefon mobil si unii nu.
Joaca netehnologizata. Copiii se jucau mai mult in aer liber, faceau mai multa miscare fizica, aveau jocuri ce implicau multa dezlantuire de energie, avand in vedere ca nu era nici program la TV, cu atat mai putin tablete, laptopuri si alte gadgeturi care incurajeaza sedentarismul in randul copiilor.
Timp liber. Erau multe activitati gratis prin “Palatul Pionierilor”, de la aeromodelism la pictura, judo, gimnastica si multe altele, pe cand acum parintii trebuie sa scoata sume mari pentru diverse “extrascolare”.
Dezavantaje ale timpurilor trecute:
Copiii la crese, mamele in fabrici si uzine.
Concediul de ingrijire a copilului era de 3 luni, femeile erau prin urmare repede rechemate in “campul muncii” iar bebelusul ramanea in grija bunicilor, in cazuri bune, sau la cresa saptamanala, in cazuri mai nefericite, cu alte cuvinte bebelusul, copilul era dus la cresa luni si luat sambata. Multi erau crescuti de bunici in alte localitati si vizitati de parinti lunar, astfel incat nu e de mirare ca intre multi tineri parinti de acum si parintii lor nu este o relatie minunata, apropierea din primii ani neputand fi recuperate usor. Putine femei alaptau peste acele 3 luni, de multe ori reintoarcerea la serviciu, de multe ori in conditii grele, coincidea cu intarcarea precoce.
Diversificarea se facea pe principiul “copilul pofteste” sau niste sarmale nu au facut rau la nimeni”.
Diversificarea era facuta ori haotic ori dupa niste principii care s-au dovedit in timp nocive, rezultand adulti rahitici, cu diverse probleme gastro-intestinale, ulcer si multe altele. Copilul era considerat “apt” pentru mancare de la 2-3 luni, uneori chiar servit cu mar ras sau supa de la cateva saptamani, putina lume gatea separat pentru bebelusi astfel incat la 4-5 luni ei beneficiau de mese copioase servite direct din oala adultilor: varza, fasole, carnaciori si multe alte “bunatati” total nepotrivite unui stomacel fragil. Sa nu mai zicem ca lipsind mixerele si blenderele bebelusilor li se facea “onoarea” de a li se mesteca mancarea in gura bunicii si a li se oferi bolul astfel inmuiat si plin de bacterii, desigur. La fel laptele indoit cu apa si ceaiul erau la mare pret, ceaiul era probabil cel mai puternic “trend” al acelor vremuri, acel “must-have” fara de care se considera ca un bebelus nu ar putea supravietui!
“Suflecata pan’la brau/ducea rufele la rau”
Lipsa unor facilitati care acum ni se par elementare, cum ar fi scutecele de unica folosinta sau masina de spalat. Bunicile noastre spalau si fierbeau la greu scutece de finet, iar iarna cand lipsea caldura in apartamente si nu aveau cum sa se usuce de multe ori nici nu mai erau spalate ci doar uscate deasupra aragazului, rezultand copilasi vesnic “opariti” la fund si organele genitale. De la conditiile grele de trai, cum ar fi lipsa incalzirii apartamentelor, s-au tras multe obiceiuri care inca sunt perpetuate prin insistenta celor care au trait atunci, cum ar fi caciulita peste urechi, legata bine sub barbie, purtata in casa.
Informatii de tip “telefonul fara fir”
Lipsa informatiilor aliniate curentelor mondiale. Desigur ca nu exista internet dar nu erau nici carti sau reviste cu informatii de ultima ora iar medicii pediatri nu beneficiau de facilitati precum participarea la congrese internationale astfel incat erau cantonati in informatii depasite. Multi dintre doctorii de atunci care inca profeseaza continua sa promoveze diversificarea precoce, “rotobilul” adica premergatorul, intarcarea precoce, invatatul pe olita de la 6 luni si multe alte lucruri dovedite a fi nocive dar care atunci erau considerate “reguli de aur”, precum epoca.
Asadar uneori sintagma “pe vremea bunicilor” este rostita uneori nostalgic si cu respect sau regret, alteori cu dispret, in deradere.
Dar ideal ar fi sa nu exista un razboi intre generatii in ceea ce priveste cresterea copiilor ci fiecare sa recunoasca in mod obiectiv atat partile bune cat si lipsurile “parintelii” din diverse timpuri.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelusului pe saptamani – Primele 52 de saptamani de viata
Iată și ce ne spun mamele în legătură cu acest subiect:
IOANA: nu putem compara timpurile. Atunci, făceau ce „știau” la vremea aceea și mai ales, cu ce aveau. Existau rații, nu se găseau atâtea. Nici lapte praf nu (prea) era. Nu mai există nicio scuză, în ziua de azi, se găsesc atâtea!
Cât despre „bazaconiile” bagate în biberon, acelea nu fac decât păcălească stomacul, când ei au nevoie doar de lapte nutritiv, ca sî crească..si iată, li se ofereau deja alimente înainte ca organismul sa fie pregătit ptr solide (să le poată digera) și deloc nutritive!
Se apela la acele „păcăleli” din inconștiență, adică deloc benefic pentru copil, ci doar „ajutor” pentru mamă, pentru că nu există concediu postnatal, decât foarte puțin, iar mama să poată să doarmă cât de cât, mergând apoi la serviciu.
Acum, putem sta 1-2-3 ani, acasă, depinde de țară, evident. Unde o fi „scuza”!?
Se poate oferi mâncare sănătoasă, făcută în casă (eu, una, din moment ce am optat pentru 2 ani, deși aici unde locuiesc puteam până la 3 ani, i-am făcut zilnic altă mâncare pentru fiecare masă până la 10 luni, apoi pentru prânz pentru 2 zile. Până la 2 ani, mâncare separată de noi..și da, mănâncă de toate cu puține excepții, ca orice om).
Ce au informațiile bazate pe studii, să spunem că nu toate, dar legate de alimentația unui bebeluș? Ar trebui sa evoluăm și să avem grijă..să mai ieșim din aria de confort, să înțelegem că nu orice era bun pe-atunci, după expresia „am crescut sănătoși tun”.
Nu cred că există copil care să nu fi avut carențe de vitamine/minerale, din cauza combinațiilor greșite și hrană cu lapte îndoit și ceai…care nu au ce cauta în alimentația copiilor mici. Mai târziu, intervine autodisciplina și unii au grijă de alimentație.
Si ca exemplu, de pe vremuri, să menționez de minunatul lapte de vaca, dat de la început, era la îndemână, ieftin, și considerat „bun”. Ei bine, nu este chiar așa. Laptele de vacă oferit în biberon ca hrană principală, nu se oferă pană la 2 ani, având cantitate minimă de fier și poate duce la anemie. Este conceput pentru viței, cu hormonii de creștere aferenți pentru un organism atât de mare, nu pentru corpul uman/un bebeluș (cred că provoacă multe dereglări hormonale, pe termen lung). Invers nu se întâmplă, lapte uman la animale. Nu degeaba sunt atâția copii/oameni cu alergie/intoleranță la proteina din lapte.
MARRY ELA: E trist dacă și în ziua de azi când avem acces la atâta amar de informație sunt mămici ce merg după principiile astea.
CRISTINA: Vreți să spuneți că părinții noștrii sau noi , am fost proști ? Nu e în regulă să i se dea unui copil mâncare la câteva săptămîni, dar eu am început difersificarea de la 4 luni…supica pasată în biberon sau cu lingurița, lapte cu biscuiți în biberon , mai târziu grișulet cu lapte în biberon..dar toate fâcute în casă și din produse din curte, nu din borcanașe sau tot felul de produse deshidratate cumpărate din magazin. E urât să ne considerați proști. Nici acum nu aș alege sa îmi hrănesc copilul după regulile găsite cu ajutorul tehnologiei și dupa informațiile de pe net. Și da, sunt mari, sănătoși și au la rândul lor familii…așa crescuți de noi ăștia proști care atunci nu aveam acces la tehnologia moderna..la fel ați fost crescute si voi, dragelor. Sper să nu vă supere atât de tare comentariul meu, știind cât de sensibile sunt mamele din ziua de azi.
TIMEA: Eu din păcate de multe ori am fost atacată din cauză că, nu îi dădeam lapte cu ceai sau lapte de vacă în loc de lapte praf, plus sare, zahăr, etc, etc… Am încercat să introduc toate după tabelul de la O.M.S. şi chiar nu îmi pare rău! Păcat, că nu vrem să acceptăm, că totuşi sunt oameni care au studiat o viață, ce e bine pentru un bebeluş şi ce nu… ! Asta nu înseamnă, că îți creşti copilul după carte!
GINA: Acum le dă borcanașe pline cu E-uri „e special conceput pentru bebe ” e mai sănătos ca laptele cu care am crescut noi. De aia copii celor mai „săraci” care nu cumpără borcanașe sunt zdraveni și cu roșu ân obraz, vorbesc de mamele normale care dau ce trebuie și când trebuie unui bebe, produse proaspete, naturale.
Vezi mai multe comentarii ale mamelor pe pagina de Facebook Clubul Bebelușilor AICI
