Mama poarta bebelusul in pantece 9 luni si este responsabila de binele acestuia. Mama este cea care il aduce pe lume si care incearca sa ii faca trecerea cat mai usoara. Mama este cea care petrece cel mai mult timp impreuna cu bebelusul in primele luni si ani de viata. Este firesc ca in acest context, mamele sa se simta super responsabile de tot ceea ce se intampla cu micutul lor.
Incercarea de a fi o mama perfecta aduce cu ea si o mare problema: sentimentul de vinovatie pe care fiecare mama l-a experimentat la un moment dat. De unde apare, cum ne schimba si de ce trebuie sa invatam sa scapam de el?
De cate ori lucrurile nu merg conform asteptarilor sau conform planului, mamele au tendinta sa se considere direct responsabile si, deci, vinovate. Bebelusul a avut la nastere doar 2 kg pentru ca nu am mancat destule proteine in sarcina. Bebelusul plange atat de mult pentru ca s-a nascut prin cezariana la rece. Nu ma simt inundata de sentimentul ala de dragoste la prima vedere pentru ca nu am beneficiat de ora magica. Bebelusul se trezeste de o mie de ori pe noapte pentru ca laptele meu nu e bun. Are dureri de burtica pentru ca eu am mancat mazare. A racit pentru ca nu l-am protejat destul. S-a lovit pentru ca nu am fost alaturi de el in fiecare secunda.
Iti suna cunoscut? Si noua, dar este inceputul unui drum lung, greu si anevoios. Oricat de grijulie ai fi, nu poti preveni TOTUL. Sentimentul de vina pe care il simti in legatura cu toate acestea, si cu un milion de alte lucruri, poate avea partile lui pozitive, dar poate de asemenea avea consecinte extrem de triste.
Cand este bun sentimentul de vinovatie?
Vina este rezultatul propriei constiinte. Este semnul ca ne uitam cu obiectivitate la actiunile noastre, la relatia cu copilul, la felul in care ne propusesem sa il crestem si la rezultatul la care am ajuns. Vina este ca un semnal de alarma care ne aminteste ca nu ne mai ridicam la inaltimea propriilor noastre asteptari despre noi.
Vina ne poate ajuta sa fim mai atenti la ceea ce facem ca parinti. Da, ne simtim prost pentru ceva ce s-a intamplat, dar in acelasi timp ne intrebam ce-ar fi fost daca..? ce as fi putut face altfel? Astfel vom fi mai pregatiti pentru o situatie similara.
Vina poate fi o buna motivatie. In general atunci cand te simti vinovat pentru ceva, incerci sa repari lucrul respectiv, sa il schimbi, sa il faci altfel in asa fel incat rezultatul final sa fie cel dorit. De aceea, sentimentul de vinovatie poate fi un bun imbold de a face schimbari in viata.
Sentimentul de vina ii arata copilului tau ca iti pasa, ca l-ai auzit si ca in cele din urma l-ai inteles. El intelege ca desi ai gresit, ii respecti sentimentele si te vei descurca mai bine data viitoare.
Care sunt consecintele nefaste ale sentimentului de vinovatie?
Vina poate sta in calea schimbarii. Atunci cand te simti cu adevarat vinovat si esti foarte suparat din cauza asta, persoana fata de care ai gresit te va ierta mai repede decat te astepti, inainte de a apuca sa faci efectiv o schimbare radicala in modul in care privesti lcururile si in care actionezi.
Vina poate conduce la invinovatirea altcuiva. Unele mame sunt maestre la a folosi sentimentul de vina pentru a-i manipula pe cei mici, si este o metoda cumplit de daunatoare. Copiii au nevoie de aprobarea mamelor lor, aprobare pe care o cauta cu indarjire. Copiii mici vor face absolut orice ca sa obtina iar atentia si dragostea mamei, copiii mai mari raspund oarecum diferit, adaugand o mare doza de furie raspunsului lor, fapt ce face ca relatia sa se erodeze si mai tare.
Unii oameni folosesc vina pentru a se autopedepsi. Atunci cand nu se mai poate face nimic pentru a remedia ceea ce s-a intamplat, avem tendinta de a ne considera niste mame oribile asadar ne straduim sa ne simtim vinovate cat mai mult timp. Asta nu schimba nimic, ba poate adanci o fisura aparuta in relatia cu propriul copil.
Unele persoane folosesc vina pentru a-si scuza actiunile proprii care nu se ridica la inaltimea pretentiilor lor despre ele insele. Cand nu crezi ca ai putea sa te ridici la inaltimea propriilor standarde, nu iti ramane decat sa arati ca esti o persoana buna, simtindu-te vinovata pentru asta. In loc sa muncesti sa te ridici la inaltimea standardelor, te complaci in pozitia in care te afli, cu „scuza” ca macar esti o persoana buna, pentru ca iti pare rau.
Se simt mamele de azi mai vinovate decat mamele din generatiile anterioare?
Cu siguranta, da. Gradul de responsabilizare a mamelor creste treptat, asadar si constiinta lor asupra greselilor pe care le-au facut este mai puternica. In plus, societatea tinde sa puna niste presiuni care odinioara nu existau. Daca vorbim doar despre nastere, exista atatea teorii care promoveaza un mod de a naste cvasi-imposibil a fi atins in societatea de azi, si care le trezesc mamicilor nenumarate temeri si regrete exact in perioada in care ar trebui sa se concentreze exclusiv asupra bebelusui!
Sentimentul de vinovatie este indus subtil de catre companiile producatoare de lapte praf, de catre atoatestiutori care te invata cum sa iti cresti copilul, de medici insuficient informati in ceea ce priveste alaptarea si pe masura ce timpul trece, viata copilului devine mai complexa si mai complicata, iar ocaziile de a gresi si de a te simti vinovata pentru asta se inmultesc.
Depinde doar de tine sa ai o atitudine constructiva. Sa gresesti este omenesc, si exista putine greseli iremediabile. Asadar, capul sus! Exista o solutie pentru orice, iar tu o poti gasi!
Din amintirile tale, cand ai trait cel mai puternic sentimentul de vinovatie, ca mamica?
