Specialiștii îi încurajează pe părinți să își susțină copiii să se dedice cât mai mult jocului nestructurat. Asta înseamnă, practic, să îi oferi copilului timp și spațiu să se plictisească, să inițieze diferite activități împreună cu frații sau prietenii, să își rezolve singur eventualele conflicte. Timpul liber încurajează independența, sporește abilitățile sociale și antrenează reziliența.
Pentru unii copii, această abordare este o gură de aer, o ocazie de a se manifesta. Pentru alții, cu un prag mai scăzut al anxietății, poate fi o provocare. Copiii care nu apreciază jocul nestructurat pot fi, prin excelență, solitari sau din contră, indivizi care doresc să fie mereu însoțiți. În cazul lor, cum poți încuraja jocul independent? Află din acest articol!
Jocul nestructurat ca parte a rutinei zilnice
Atunci când copilul nu pare încântat de ideea de joc nestructurat, cea mai simplă strategie este să incluzi aceste perioade de timp în rutina zilnică. Puteți face împreună un orar (profită de inițiativele artistice ale copilului pentru a transforma asta într-o activitate de tip joacă) simplu, relativ flexibil, în care joaca nestructurată să fie marcată ca ”timp liber” sau ”timp pentru tine” – așa cum și adulții au timpul lor.
În cazul în care copilul pare anxios în legătură cu ce poate face în timpul său liber, singur, organizați o discuție în care să veniți amândoi cu idei – un fel de brainstorming la nivel mic – astfel încât să înțeleagă că acest timp este un dar pentru el.
Citește și despre: 20 activități senzoriale care stimulează creierul copilului și învățarea prin joc
Renunță la jucăriile ultraspecializate
Atunci când copilul are la îndemână o jucărie ultraspecializată, imaginația sa nu mai are libertatea de a inventa povești. Cea mai bună alegere pentru joaca independentă sunt jucăriile care pot fi explorate și exploatate în diverse moduri. Figurinele, cutiile de carton, cărămizile de construcție sunt doar câteva exemple; în general, orice obiecte care se pretează jocului de rol sunt o opțiune excelentă.
Asigură-te că jucăriile sunt potrivite pentru vârsta și etapa de dezvoltare
Părinții au adesea tendința de a le cumpăra copiilor lor jocuri care să le stimuleze inteligența. Din păcate, asta înseamnă, de cele mai multe ori, jocuri care li se adresează copiilor mai mari, iar în aceste condiții, este firească nevoie de ajutor pe care o manifestă micuții.
Ai grijă și la volumul de jucării disponibile: un număr prea mare de jucării devine copleșitor, ceea ce va reduce disponibilitatea și capacitatea de concentrare.
Rămâi în apropiere
Cel puțin la început, faptul că juniorul tău se joacă singur nu înseamnă că trebuie exilat singur în camera lui, dimpotrivă: e de dorit să îți simtă prezența în apropiere. Prezența unui părinte îl ajută pe copil să se simtă în siguranță și să se relaxeze – exact starea mentală potrivită pentru joacă.
Evită să comentezi referitor la jocul copilului
Chiar dacă prezența ta este permanentă, nu e nevoie să intervii verbal – sau altfel – în joc. ”Oau, ce construcție impresionantă!” poate fi privită ca o afirmație menită să îl laude, să îl susțină și să îi demonstreze admirația ta, dar ea nu face decât să mute atenția copilului de la joaca sa. Imaginează-ți cum te simți când ești tu în toiul unei activități: îți place să fii întrerupt? Dă-i voie copilului să se implice trup și suflet în activitățile pe care le-a inițiat.
CITEȘTE ȘI: Stimularea proactiva a copilului in functie de varsta
Dă voie plictiselii să își facă de cap
Acele momente de plictiseală de care fugi, gândindu-se cum copilul stă degeaba sau pierde timpul, sunt puntea către manifestarea creativității și imaginației. Este foarte tentant să găsim distracții atunci când plictiseala pare să se instaleze, dar nu aceasta este soluția corectă. Lasă-l pe copil să descopere singur ce poate face cu plictiseala sa. Este o abilitate care îi sporelte reziliența, perseverența și creativitatea. Asigură-l pe copil să ai încredere în el și, eventual, propune-i câteva alternative: ” Ce ți-ar plăcea mai mult, să te joci cu mașinuțele, sau să decupezi ceva?”. Alternativele trebuie să aibă final deschis: există o mie de moduri de a te dustra cu mașinuțele, după cum există un milion de proiecte care pot implica decupat.
Citește și despre: Copiii au nevoie de mai mult timp în aer liber. 5 Beneficii aduse de joaca afară
Așteptările tale sunt corecte și realiste?
Sigur, orice părinte visează la un copil care să se joace liniștit alături în timp ce el, adultul, poate citi o carte, privi serialul preferat sau…călca rufe. Realitatea este că un copil de 2 ani are o putere de concentrare de 5 – 6 minute, la 3 ani te poți aștepta la 8 minute de joc independent, iar la 4 ani majoritatea copiilor se pot juca singuri până la 10 minute. Nu uita că, pentru a antrena abilitatea copilului de a se juca singur, este nevoie de perseverență. Rezultatele merită, cu siguranță, un mic efort inițial! Citește și despre: Semne care arată că bebelușul este suprastimulat. Jucatul cu bebelușul – Cum știi dacă este prea mult?
