Creșterea unui copil perseverent, rezistent, rezilient este scopul fiecărui părinte. Cu toții ne dorim un copil care poate face față cu succes provocărilor și stresului din viață, recuperându-se rapid și adaptându-se în mod sănătos la schimbările și provocările în funcție de vârstă. Deși suntem tot mai conștienți de importanța acestui lucru, la nivel mondial se observă o veritabilă epidemie de afecțiuni mintale în rândul copiilor. Acest lucru ar trebui să ne facă să ne gândim puțin la originile acestui fenomen și la posibilele sale soluții.
Erica Komisar este psihoterapeut consacrat în lucrul cu părinți și copii, autoare cunoscută pentru lucrările sale în domeniul parentalității și al sănătății mentale a copiilor. Ea este autoarea cărții „Being There: Why Prioritizing Motherhood in the First Three Years Matters”, în care argumentează că prezența părintelui, în special a mamei, în primii trei ani de viață ai copilului are un impact semnificativ asupra dezvoltării sale emoționale și cognitive. Erica Komisar este recunoscută pentru abordarea sa empirică și pentru susținerea pe care o oferă legăturii strânse dintre părinte și copil în timpul primilor ani de viață ai copilului. In acest interviu ea face următoarele recomandări părinților și societății în general.
Intrarea în colectivitate înainte de 3 ani nu este o opțiune ideală, conform studiilor care indică impactul negativ asupra nivelului de stres, comportamentului și sănătății mintale a copiilor. Este esențial ca părinții să își prioritizeze propria sănătate și să ofere timp și atenție adecvată copiilor lor, deoarece relația și implicarea părintească au un rol vital în dezvoltarea lor pe termen lung. Citește prima parte a interviului aici: Copiii au nevoie de copilărie și de părinți conștienți, sensibili, empatici
Cum poate contribui comunitatea?
Comunitățile, ne referim inclusiv la comunitățile bazate pe credințe religioase pot oferi servicii de sănătate mintală la costuri accesibile. Aceste servicii îi pot ajuta pe părinți să înțeleagă mai bine cauzele simptomelor comportamentale ale copiilor. Atunci când etichetăm, judecăm și tratăm medicamentos semnele stresului copiilor, nu facem decât să cauzăm mai multă boală și mai mult stres. Înțelegerea cauzelor bolilor mintale este singura modalitate de a încuraja o schimbare sustenabilă.
Cum pot contribui profesioniștii din educație?
Școlile au o influență importantă pe care o pot exercita răspunzând mai eficient emoțiilor copiilor, concentrându-se asupra dezvoltării psiho-emoționale a acestora, în loc să se axeze exclusiv pe învățarea cognitivă în copilăria timpurie. Învățarea prin experiență în intervalul de vârstă 3 – 6 ani îi ajută pe copii să își regleze emoțiile și să își dezvolte toleranța la frustrare, astfel încât să poată gestiona provocările învățării cognitive de mai târziu.
Școlile pot reduce presiunea academică asupra copiilor – este cea mai puternică presiune academică întâlnită în istorie până în prezent. Redefinirea succesului ca dragostea pentru învățare, creșterea respectului de sine și evaluarea abilităților copiilor și a evoluției acestora, în locul notelor poate ajuta în acest sens.
Școlile pot crea spații sigure pentru copiii care se confruntă cu probleme deosebite, desemnându-le surse de încredere care să îi ghideze. Școlile pot susține amânarea orei de începere a cursurilor pentru a se adapta unui fenomen în general necunoscut: adolescenții produc melatonină la ore mai târzii seara, în comparație cu adulții. Atunci când adolescentul tău nu vrea să se culce până la 1 dimineața, nu e nimic în neregulă cu el; problema este la nivelul societății care îi obligă pe aceștia să se trezească la 6 dimineața ca să meargă la școală. Studiile demonstrează că, atunci când dorm suficient, adolescenții sunt mai puțin fragili din punct de vedere mintal, așadar ora de începere a cursurilor pentru adolescenți ar trebui să fie mai târzie.
În sfârșit, școlile își pot asuma responsabilitatea pentru comportamentul elevilor, în campus și în afara lui, prin instituirea unui cod de comportament care presupune zero toleranță pentru bullying și o igienă social media.
Cum pot contribui profesioniștii în domeniul medical?
Profesioniștii din domeniul medical reprezintă prima linie de apărare pentru familiile aflate în criză și care se confruntă cu traume transgeneraționale. Pediatrii ar trebui să înceteze să se mai concentreze pe copil ca sursă a problemei ci ar trebui să urmărească dinamica familiei. Ar trebui să se renunțe la modalitățile de rezolvare rapidă a simptomelor și să se apeleze la soluții reale pentru această criză a sănătății mintale.
Pediatrii trebuie educați să privească tratamentul psihiatric ca pe o ultimă soluție atunci când copilul are simptome de anxietate, depresie, ADHD sau probleme comportamentale si să îl rezerve cazurilor de criză, în care există temeri justificate cu privire la siguranța copilului în cauză. Evaluarea corectă și într-un interval de timp rezonabil cu ajutorul consilierilor în parenting, a terapeuților specializați prin terapie prin joc, a terapeuților specializați în psihodinamică este esențială pentru gestionarea acestei crize.
Educarea părinților cu privire la importanța alăptării, prezența fizică și emoțională a părinților în intervalul 0 – 3 ani, atașamentul securizant și pericolele îngrijirii instituționalizate ar trebui să reprezinte o prioritate pentru medici.
Cum poate contribui mass-media?
Mass-media are un rol esențial în schimbarea concepțiilor oamenilor referitoare la importanța muncii la serviciu, care e considerată mai importantă decât maternitatea. Maternitatea este cea mai importantă și mai prețioasă muncă. Presa clasică, autorii de podcasturi, influencerii care se adresează tinerilor sunt esențiali pentru schimbarea acestei mentalității. Pentru prea multă vreme, media s-a concentrat asupra nevoilor părinților și a ignorat nevoile copiilor. Ce mai adesea, perspectiva din care sunt examinate lucrurile este cea economică, nu cea legată de sănătate.
Evidențierea femeilor în cadrul forței de muncă, minimizarea importanței muncii pe care o face femeia acasă au contribuit la această imagine falsă a importanței carierei. Presa poate sublinia faptul că instituția căsătoriei reprezintă cel mai bun mediu pentru creșterea copiilor. Familiile cu doi părinți, atunci când e posibil, oferă siguranță emoțională și financiară, ambele importante pentru stabilitatea copiilor. Părinții pot fi informați că îngrijirea instituționalizată a copiilor este cea mai proastă opțiune la care pot apela dacă există vreo altă soluție la îndemână. Presa îi poate educa pe părinți despre toxicitatea social media, iar limitarea accesului copiilor la aceasta este esențială pentru sănătatea lor.
Cum pot contribui angajatorii?
Angajatorii trebuie să le ofere părinților spațiul și timpul de care au nevoie pentru a rămâne prezenți în viețile copiilor lor și pentru a investi în propria sănătate mintală. Concediul de îngrijire a copilului plătit timp de un an de zile, adaptarea programului de lucru care să faciliteze munca cu jumătate de normă pentru următorii doi ani, programul de lucru flexibil și opțiunea de muncă remote sunt esențiale. Crearea unei culturi corporaționale în care angajații pot să folosească aceste concedii plătite, în loc să se teamă că această decizie le va afecta negativ carierele este la fel de importantă.
Încurajarea pauzelor profesionale mari atunci când vine vorba despre creșterea copiilor și posibilitatea de a relua activitatea din punctul în care a rămas sunt esențiale pentru femei.
Cum pot contribui organizațiile non-profit?
Organizațiile non-guvernamentale pot colabora cu instituțiile guvernamentale pentru a crea și implementa programe de educație pentru părinți și programe de sprijin privind sănătatea mintală a părinților și copiilor care se află în situații de criză. Intervențiile timpurii permit aducerea acestor programe în locuințele părinților, școli, afaceri mici, unde adresabilitatea este mare. Organizatiile non-profit de pot ajuta pe femei să lucreze în domenii care oferă contracte part-time, unde pot colabora în termeni proprii. Mamele au nevoie de flexibilitate și control și au nevoie să poată coopera cu alte femei care cresc copii de vârste mici.
Cum poate contribui guvernul?
Guvernul trebuie să implementeze programe care să susțină, din punct de vedere financiar, figurile primare de atașament din viața copilului atunci când acestea nu beneficiază de resurse din partea angajatorilor. Guvernele trebuie să le ofere mamelor opțiunea de a sta acasă pentru un an întreg și să le susțină financiar ca să poată lucra cu jumătate de normă pentru următorii doi ani, până când copiii împlinesc vârsta de 3 ani. Costurile neglijării familiilor este mult mai mare, pe termen lung.
Guvernele trebuie să ofere resurse financiare flexibile pe care familiile să le folosească în cel mai bun mod pentru situația lor în loc să ofere îngrijire instituționalizată gratuită. Aceste resurse ar putea fi folosite de mame pentru a sta acasă, pentru a plăti un membru al familiei sau o bonă. Familiile ar trebui susținute prin reduceri de taxe să își crească copiii în familii cu doi părinți, pentru a promova stabilitatea familială.
Guvernele pot verifica politicile angajatorilor privind concediul de maternitate și pot stabili o perioadă legală minimă care să le ofere copiilor șansa de a crea o relație de atașament cu persoana de îngrijire principală. Guvernele pot proteja copiii împotriva expunerii la substanțe de risc și la conținut sexual care le pune în pericol sănătatea mintală. Guvernul poate stabili un cadru legal strict privind comercializarea drogurilor și a produselor din tutun și alcool și poate reglementa conținutul media care prezintă în mod favorabil consumul de droguri și alcool în rândul tinerilor.
Guvernul poate face ca serviciile de sănătate mintală să fie accesibile din punct de vedere financiar inclusiv pentru persoanele lipsite de resurse. Se poate implementa un sistem de asigurare de sănătate care să permită accesul la psihoterapie în diferite momente ale vieții, pentru diferite persoane din familie. Acest sistem este deja disponibil în România din ianuarie 2024, astefl ședintele de psihoterapie pentru adulți și copii pot fi decontate de casa de asigurări prin trimitere de la medicul specialist.
Pentru a concluziona: doar prin recunoașterea amplorii problemei și a cauzelor sale putem să schimbăm viitorul copiilor noștri. Atunci când evităm să discutăm despre aceste probleme sensibile nu facem decât că creăm și mai multă suferință asupra copiilor noștri, în viitor.
