Povestea de naștere a Veronicăi sau când bebe vine repede și când vrea el
Prima naștere a fost mai dureroasă, mă refer la partea ce ține de contracții , apoi cusătura … cea de-a doua naștere a fost mai ușoară fără rupere, însă ieșirea bebelui … cam greuț ieșea 
în timp ce împingeam vorbeam cu mine însumi, că gataaa nu mai fac copii, 2 îmi ajung, nu mai vreau durere … Doamne, ajuta-mă să mă ușurez mai repejor 
În urmă cu 5 ani am devenit pentru prima oară mamă de băiat. Chiar dacă toți îmi spuneau că nașterea e un proces dureros eu nu am crezut. Sarcina am dus-o bine, atât de bine, încât nici n-am simțit că eram însărcinată. A sosit luna iunie, luna mult așteptată, și mă simțeam ușor obosită, mai ales că erau și călduri insuportabile. Data de 29 era stabilită pentru întâlnirea mea cu micul meu prinț. 💙 Număram zile până atunci, însă prințișorul meu a decis să îmi facă o surpriză și a venit mai devreme cu 4 zile. 🤗🙏🏻
Era 23 iunie, iar eu plecasem la aniversarea nepoțelului meu. Seara m-am întors acasă dar nu singură, ci cu nepoțica mea care avea 8 anișori și care a ținut morțiș să o iau la mine. „Adelina, draga mătușii, dacă mă apucă nașterea ce mă fac cu tine?“ i-am zis eu 😁, iar ea mi-a răspuns: „nu-i nimic, ne descurcam!“ 😆
În drum spre casă, mă apucase o poftă nebună de fructe, așa că am intrat în supermarketul de lângă casa și am cumpărat toate fructele pe care le-am mai găsit acolo. 🤣 Am mâncat până n-am mai putut! 😁 Apoi ne-am pus la somn, doar că drumurile mele la baie erau tot mai dese și chiar mi-a trecut prin cap, pentru că așa auzisem, că dacă merg atât de des la baie, se apropie momentul nașterii. Și exact așa s-a și întâmplat, ultimul drum spre baie nu am reușit să-l mai fac, m-am trezit udă toată, se rupsese apa. 🙈
Când bebe dă semnalul că vine…
Am trezit-o pe nepoțica mea și i-am spus repede ce se întâmplă, ca unui om mare: „Adelina, uite, bebe o să vină în curând, dar tu nu te speria, totul o să fie bine, mergem la spital împreună și îl sunăm pe tati să vină la spital după tine, în regulă?“
A fost tare înțelegătoare și cooperantă, chiar m-a încurajat pozitivismul ei. Am chemat ambulanța și pe la ora 2 am ajuns la spital și am fost pusă sub monitorizarea cu aparate. Mi s-a spus să mă odihnesc că bebe e pe drum, dar încă nu vine. Credeți că am avut parte de somn?! Nu, nu mai aveam răbdare!
Auzeam femeile cum strigau și mă întrebam oare de ce țipă atât de tare, de parcă le taie… Apoi a venit și rândul meu, pe la 9 dimineața, când au început încet, încet contracțiile. Pe la 11 deja erau foarte dese, urlam, țipam, nu vedeam nimic in jur, mă făcusem covrig în pat, credeam că mor de durere, gura îmi era uscată, mi-era sete…
… și într-o oră apare pe lume
Nașa mea, pe care o rugasem să mă asiste la naștere era lângă mine și mă încuraja, dar, credeți-mă, în acele momente nici nu o vedeam și nici nu o auzeam. Pe la 11:40 vine doctorul, mă controlează și îmi zice că mai am de așteptat, dilatația fiind de doar 4 centimetri. Când am auzit, eu am cerut epidurală, iar doctorul a zis că vine cineva în câteva minute și îmi va pune. Dar a trecut o oră, o oră groaznică, cu dureri intense.
La ora 13, când a venit doctorul din nou să mă vadă, se vedea deja capul copilului, așa că m-a luat repede în brațe și m-a pus pe masa de nașteri. Mi-a cerut calm să-l ascult, eu așa am făcut. În 3 minute a și ieșit Ciufulici, nici nu simțisem.
Mi l-a pus pe piept, Doamne ce sentiment, o bucurie enormă care nu are cuvinte să o pot descrie, plângeam în hohote de bucurie…
Am avut câteva cusături și mi-am revenit un pic mai greu după naștere. Atunci, însă, îmi părea că am avut cea mai grea naștere! 😆
CITEȘTE ȘI DESPRE: Povești direct din sala de naștere. Ce spun mamele când nasc? Și cât de taaare?
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
