Exista numeroase dezbateri despre daca ar trebui sau nu sa ii „mintim” pe copii cu povestea Mosului care trece pe la toti copiii de pe planeta intr-o singura noapte magica a anului. Daca da, cand ar trebui sa ii lasam sa afle adevarul, si cum?
Este un fapt cunoscut ca teoriile noi de parenting sustin ca este gresit sa ne mintim copiii. Minciuna este o idee proasta, denota lipsa de respect si erodeaza increderea pe care copiii o au in parintii lor.
Totusi, cand vine vorba de Mos Craciun sau de Mos Nicolae, de Iepurasul de Paste sau, mai nou, de Zana Maseluta, aceste mici minciuni raman in picioare. Sunt considerate minciuni curate, farmecul copilariei, caracterizeaza inocenta unei varste care nu se mai intoarce. Este acesta un drum spre iad pavat cu intentii bune?
Exista copii care accepta cu seninatate faptul ca Mos Craciun este o inventie a adultilor. Unii poate nu au crezut niciodata cu adevarat, din cauza unor mici scapari ale parintilor, care le-au permis celor mici sa intrevada adevarul. Altii insa traiesc cu toata inima legenda Mosului, si sunt profund raniti atunci cand afla ca este doar o inventie.
Prin urmare, exista parinti care refuza sa isi minta copiii pe aceasta tema. Unii parinti strica tot hazul sarbatorii chiar. Exista insa si metode blande de a intretine spiritul Craciunului, fara a le trada increderea si fara a-i minti. Este important sa retii faptul ca, in ceea ce priveste fantezia, copiii o traiesc cu totul altfel decat adultii. Unii copii adora ideea de a darui. Altii iau ad litteram povestea Mosului, in timp ce altii sunt terorizati de ideea ca un batran strain le poate umbla prin casa nestingherit.
Asadar, de ce trebuie sa te gandesti de doua ori inainte sa le spui copiilor despre Mos Craciun?
Nu este doar o poveste. Parintii se apara spunand ca e o simpla poveste, ca Alba ca Zapada. Nu este insa adevarat, pentru ca atunci cand ii spui copilului o poveste, el stie din start ca este vorba despre o simpla poveste. Cand le spui despre Mosul, le prezinti lucrurile ca si cum ar fi adevarate.
Nu le ajuta in nici un fel imaginatia. Copiii nu sunt stimulati sa isi imagineze nimic. Pur si simplu li se spune ca Mosul exista, ca locuieste la Polul Nord si are o sanie trasa de reni zburatori. Nu mai ramane loc sa isi imagineze nimic.
Este o tactica gresita. Majoritatea parintilor il folosesc pe Mos Craciun ca sa isi manipuleze grosolan copiii. Nu e vorba numai ca cel mici vor afla la un moment dat ca Mosul nu exista si ca parintii le asezau cadourile sub brad, dar parintii incearca sa isi controleze copiii spunandu-le ca nu vor mai primi daruri daca nu sunt cuminti.
Si atunci, cum facem sa nu stricam magia Craciunului si totusi sa nu riscam sa ne ranim copiii?
Esential este sa ne asiguram ca imaginarul si realul nu ajung sa se confunde. Spre exemplu, in loc sa le spunem ca Mosul vine personal sa le aduca darurile, le putem vorbi despre un batran care candva ducea daruri copiilor mai putin norocosi. Astfel, respectand traditia acestuia, ne facem daruri de Craciun – neuitandu-i nici pe cei mai putin norocosi. Iata astfel un prilej minunat de a-i invata pe copiii nostri valoarea altruismului, fara a renunta la daruri si fara a le strica placerea nu numai de a primi, ci si de a darui.
Exista totusi copii care isi doresc din tot sufletul sa creada in Mosul. In acest caz, nu are nici un rost sa le strivesti credintele in mod brutal. Daca vreodata te vei trezi intrebata „Mama, Mosul chiar exista?” poti zambi si raspune ambiguu: „Tu ce crezi?” sau „Cred ca asta va trebui sa afli pe cont propriu” sau „Tot ce stiu e ca atunci cand eram mica, gaseam dimineata cadouri sub brad; parerea mea este totusi sa ii scrii Mosului scrisoarea aia”. Multi copii recunosc mai tarziu ca au banuit ca totul este doar o poveste, dar ca au ales jocul pentru ca era atat de distractiv!
Un copil fericit este capabil sa gaseasca bucurie in lumea din jurul sau indiferent daca ii creezi tu fantezii sau daca si le creeaza singur. Ei sunt capabili inca sa traiasca magia; unora le place sa se implice in jocuri fantastice, altora nu, dar lumea lor ramane miraculoasa. Asadar, important este sa nu ii ranim pe copii. Unui copil care vrea sa stie adevarul, cu orice pret, care nu accepta raspunsuri ambigue si care nu se distreaza creand lumi imaginare, ii vei raspunde sincer in cele din urma ca „Nu, nu exista un batran imbracat in rosu, care locuieste la Polul Nord, dar cu siguranta este amuzant sa ne prefacem ca exista, nu-i asa?”.
Pe de alta parte, cand ai un copil care are nevoie de tine, ca parinte, sa patrunzi in jocurile sale si in lumea sa fantastica si sa ii hranesti nevoia de a crede, intra in joc alaturi de el! Aminteste-ti faptul ca fiecare copil este unic!
