Prolapsul de cordon ombilical

Prolapsul cordonului ombilical este o situaţie destul de rară, dar care se poate întâmpla, odată rupte membranele. Practic, cordonul „cade” prin cervix. Situaţia de diagnostichează în momentul controalelor pelvine regulate din timpul travaliului, iar examinatorul trebuie să rămână în poziţie, iar mâna lui să opuna rezistenţă acelei părţi a bebeluşului care tinde să se angajeze prin cervix. Se efectuează imediat cezariana de urgenţă, căci această problemă este asociată cu un grad ridicat de mortalitate perinatală. Practic, presiunea pe care corpul bebeluşului o exercită pe cordon, în timpul expulziei, îi opreşte alimentarea cu oxigen. 

Prezentaţia facială sau fontală

Aceasta este o variantă în care bebeluşul, în loc că fie aşezat în poziţia obişnuită, cu bărbia în piept, are capul îndreptat către înainte, sau e cu bărbia în sus. Având în vedere că această poziţie se poate corecta, dacă atât mama cât şi bebeluşul sunt stabili, medicul poate decide să aştepte, dar dacă există semne de suferinţă fetală, sau dacă s-a aşteptat deja inutil, se recomandă apelarea la soluţia cezarienei

Prezentaţia pelvină

Deşi experienţa acumulată de unii medici şi de unele moaşe demontrează că în anumite cazuri, naşterea vaginală este posibilă şi se poate desfăşura în siguranţă şi în anumite tipuri de prezentare pelvină, există şi situaţii în care se impune intervenţia chirurgicală. Există de asemenea specialişti pricepuţi la a manevra fetusul, incurajându-l să revină la o prezentare cefalică, dar manevra se recomandă a fi efectuată numai odată ce sarcina a ajuns la termen. 

Alte poziţii ale fetusului

Deşi mai rar întâlnite în practică, aceste poziţii sunt, fără urmă de indoială, recomandări pentru intervenţia prin cezariană. Este vorba despre situaţia în care bebeluşul este în poziţie transversală, sau dacă s-a angajat în canalul vaginal cu un umăr. 

Sarcina gemelară

Deşi sarcina gemelară în sine nu reprezintă o contraindicaţie a naşterii naturale, există situaţii în care, din motive de siguranţă, protocoalele medicale recomandă cezariana. Este vorba despre cazul gemenilor monozigoţi, al celor care impart un singur sac amniotic, al celor în care ambii copii sunt in prezentaţie posterioară, sau dacă apar semne de suferinţă fetală. 

O altă cezariană în antecedente

Naşterea vaginală după cezariană este de multe ori sigură, iar rata de succes depăşeşte 50%. Totuţi, din cauza procentului calculat de 0.5% cazuri de ruptura uterină, nu se recomandă a se încerca această metodă decât în spitalele mari, unde gravida poate fi monitorizată permanent, iar echipa medicală formată din anestezist şi chirurg poate interveni de la primul semn de hemoragie internă.

Orice încercare de naştere vaginală după cezariană trebuie descurajată în cazul în care în antecedente există mai mult de doua cezariene, dacă intervenţia iniţială a fost realizată printr-o incizie verticală sau în formă de T, în cazul placentei previa sau dacă există semne de îngrijorare legate de o vizibila disproporţie între craniul copilului si bazinul mamei. 

Semne de suferinţă fetală

Chiar dacă monitorizarea permanentă a ritmului cardiac fetal nu este recomandată, totuşi verificările periodice sunt necesare. O schimbare evidentă a frecvenţei cardiace poate fi un semn de hipoxie şi să impună intervenţia chirurgicală de urgenţă. 

Macrosomia

O greutate fetală care depăşeşte 4500 – 5000 g se asociază, statistic vorbind, cu un risc crescut de distocie de umăr. În general, frecvenţa acestei probleme este crescută la mamele cu diabet. În acest caz, Asociaţia Americană a Medicilor Obstetricieni recomandă naşterea prin cezariană a bebeluşilor cu greutate estimată de peste 4500g. Dacă e vorba despre o mamă sănătoasă, limita recomandării de naştere prin cezariană e stabilită la 5000 g. 

Probleme legate de placentă

Placenta previa este o contraindicaţie clară pentru naşterea vaginală, din cauza riscului foarte mare de hemoragie. Placenta accreta este o altă contraindicaţie, cel mai mare factor de risc fiind existenţa unei cezariene în antecedente. 

Infecţii materne

Printre cele mai importante boli care se pot transmite de la mama la făt în timpul naşterii vaginale, se numără hepatita B, HIV, boli cu transmitere sexuală (chlamidioza şi gonoreea), Candida, infecția cu streptococul hemolitic de grup B. Evident, unele dintre aceste infecţii, identificate la timp, pot fi tratate în perioada sarcinii, în timp ce altele nu, ele reprezentând contraindicaţii absolute pentru naşterea naturală

Chiar dacă în planul tău este foarte important ca bebeluşul să vină pe lume prin naştere naturală, opinia medicilor are în vedere binele amândorura, deci e bine să ţii cont de ea, pentru ca totul să decurgă în deplină siguranţă.