Clubulbebelusilor: Sa incepem cu…inceputurile: care au fost sentimentele care te-au incercat afland ca ai o sarcina gemelara? Ai stiut acest lucru de la inceput? Te-ai pregatit in mod deosebit sa faci fata unei sarcini multiple?

Cristina Balan : Va salut, dragi mamici!
Sarcina gemelara a fost o mare surpriza pentru mine si sotul meu, cu atat mai mult cu cat ideea de gemeni ni se parea pe cat de fascinanta, pe atat de imposibila. La vremea aceea nu stiam ca in familia mea au existat cazuri frecvente de gemeni si chiar tripleti, sarcini spontane, ca si in cazul nostru. La prima ecografie, medicul mi-a spus "Bun, aici avem un copil."- moment in care am sesizat o virgula si l-am intrebat : "cum adica un copil?" Ca sa mi se raspunda ca nu se vede foarte bine la acest ecograf si sa mergem sa repetam la altul mai performant! Am repetat ecografia si mi s-a confirmat ca e vorba de doi embrioni! Greu de pus in cuvinte trairile pe care le-am avut la aflarea acestei vesti. E coplesitor. E magic. E un amalgam de sentimente puternice. 
Din momentul in care am aflat de sarcina gemelara, am inceput documentarea pe internet, cu privire la situatia speciala in care ma aflam. 

Clubulbebelusilor: Pe parcursul sarcinii te-ai confruntat cu anumite probleme, stiindu-se ca de obicei o sarcina gemelara e mai greu de dus? Ce sfaturi sau indemnuri ai avea pentru mamicile care urmeaza sa aiba gemeni?

Cristina Balan: Pana in luna a 5-a am avut parte de o sarcina foarte usoara, fara deosebiri fata de sarcina unica. Apoi mi s-au umflat picioarele foarte mult si mersul a inceput sa fie ingreunat. Cu toate astea, nu am renuntat la plimbari, zilnice. Curand a aparut si gingivita de sarcina, in cazul meu o forma mai severa, pe care am tinut-o sub control cu infuzii de ceai de galbenele (clatit cavitatea bucala de multe ori pe zi). Apoi mi-a fost din ce in ce mai greu sa merg. Acumulasem 24 kg si aveam 31 saptamani si  4 zile de sarcina. Celor care au tras lozul cu gemeni le sfatuiesc sa fie cat mai temperate in miscari. Desi la o sarcina unica miscara e chiar indicata, in cazul sarcinii gemelare nu este de dorit. Plimbari scurte, da. Efort, deloc. Mai ales in ultimul trimestru. Picioare ridicate mai sus de nivelul bazinului, cat mai mult timp. Si multa odihna. 

Clubulbebelusilor: Ai fost pregatita moral pentru nasterea prematura? Ne imaginam ca ai trecut prin spaime si ingrijorari imense, dar avand in vedere rezultatul minunat te rugam sa rememorezi pentru cititoarele noastre momentele declansarii nasterii si imediat urmatoare nasterii. Stim si ca ai nascut la o maternitate de stat, lucru destul de rar in cazul unei persoane publice - ce te-a determinat la o astfel de alegere? Consideri ca a fost cea mai potrivita alegere?

Cristina Balan : Inainte de declansarea travaliului nici nu ma gandeam la nastere prematura! Sincera sa fiu, nici nu intelegeam prea bine conceptul. Prematur pentru mine inseamna ca nasc mai devreme, fara implicatiile pe care le presupune acest lucru. Nu stiam cate complicatii pot aparea, cate probleme sunt la prematuri si ce inseamna sa aduci pe lume un copil nepregatit pentru asta. In data de 11 august 2013 mi s-au rupt membranele la unul din gemeni si am ajuns la spital, unde m-au internat pentru a incerca sa amane nasterea. Mi s-a administrat dexametazona pentru maturarea plamanilor bebelusilor in caz de nastere si  am stat pe perfuzii, in travaliu, 24 de ore pentru a permite substantei sa-si faca efectul. Nu s-a reusit oprirea contractiilor si am ajuns pe masa de nasteri. Am nascut natural, foarte rapid si am apucat sa-mi vad copiii cate o secunda inainte sa fie dusi la terapie intensiva. Nu am avut timp de spaime si de ingrijorari, pentru ca prioritatea mea era sa am o stare mentala buna, ca sa pot transmite copiilor vibratie pozitiva si multa iubire. Pe langa aparaturi si medicamente, atitudinea mamei este esentiala. Ajuta enorm sa fie linistita si plina de incredere. 
Am ales sa nasc la Polizu pentru ca este un spital de nivelul 3, dotat cu aparatura necesara ingrijirii prematurilor si pentru ca acolo era si doctorul meu, dr. Sorin Eșanu (desi nu am nascut cu dansul pentru ca era in concediu). 

Clubulbebelusilor: La cat timp dupa nastere ati fost lasati acasa si cum au fost inceputurile vietii in 4? Cum te-a sustinut, ajutat, incurajat sotul tau, cum s-a adaptat la postura de tata? In general lumea crede ca este dificil cu doi de-odata, ca trebuie sa le institui o anumita rutina sau sa ai ajutor permanent. Cum te-ai descurcat in aceste cinci luni de cand ai devenit mama, care este programul vostru obisnuit?

Cristina Balan: Am stat internata timp de o luna si 2 zile, perioada care mi se parea mai lunga decat un an. Programul era o rutina. Incepand de dimineata de la ora 5, mergeam din 3 in 3 ore sa ma mulg la lactarium, sa le duc laptele meu copiilor, care il primeau prin gavaj. Terminam la 11 noaptea si reluam dimineata. Aveam voie sa-i vad doar de 2 ori pe zi. 
Dupa o saptamana de terapie intensiva, gemenii au fost mutati si am putut sta langa ei in timp ce mulgeam lapticul. Le cantam, le vorbeam, le schimbam scutecele cu mainile bagate in incubator, le mangaiam piciorusele si le spuneam sa fie cuminti si sa pape tot, ca sa putem merge acasa la tati. Cu o saptamana inainte de externare, am inceput sa-i hranesc cu biberonul si sa-i pot tine in brate. Este imposibil de descris cata emotie si cata intensitate a avut prima imbratisare a copiilor mei! Asteptam acel moment de cateva saptamani. 
Apoi am ajuns acasa si am inceput sa ne cunoastem bebelusii din ce in ce mai bine si sa ne linistim. Sotul meu a fost, la fel ca si la debutul sarcinii, aproape de mine, implicat in mod egal in tot ceea ce tinea de ingrijirea copiilor nostri. 
Este solicitant cu doi copii deodata, dar si momentele hazlii sau tandre sunt pe masura. Noi avem rar ajutor, cam doua zile la doua saptamani, insa ne-am obisnuit asa si ne-am creat rutina noastra. Marturisesc ca nici nu las pe altcineva sa se ocupe de copii. Sunt tare posesiva si vreau sa fac eu tot ce tine de ingrijirea lor. Bine, eu si tatal lor, evident. 
Programul nostru se schimba aproape saptamanal, dupa cum dicteaza cele doua entitati miraculoase care ne-au implinit destinele. In perioda asta, de exemplu, dormim ziua si mancam, ne jucam si discutam noaptea. Program de artisti ! 

Clubulbebelusilor: Multe mame renunta sa alapteze din primele saptamani, chiar daca au un singur copil. De tine stiu ca ai dat mare importanta alaptarii, ca ai trecut prin dificultati dar ai reusit sa le depasesti si acum alaptezi copiii exclusiv si in tandem. Povesteste-ne despre experienta alaptarii, importanta ei pentru tine si cum ai incuraja si alte mame sa nu renunte usor la acest demers?

Cristina Balan : Alaptarea este un subiect asupra caruia m-am aplecat inca din timpul sarcinii si cu cat ma informam mai mult, cu atat intelegeam mai mult importanta lui. Multe mame renunta la alaptare din pricina lipsei de informare cu privire la acest proces. Suntem tentate sa credem ca e ceva ce "vine in mod natural" si pierdem din vedere ca e ca si cu sarcina. E nevoie de vointa, de cunostinta de cauza si de dorinta de a o duce la capat, indiferent de greutatile intampinate. Dreptul fundamental al copilului, inca din primele minute de viata, este sa fie pus la sanul mamei, unde e hranit fizic, emotional si spiritual, creand acea legatura unica intre doua fiinte ce au fost una timp de cateva luni. In aceasta ecuatie, eu nu vad sticle si silicon/latex, praf cu apa si altele. Sa ne intoarcem la firesc, la natural, la ceea ce suntem menite sa facem, genetic programate, ca femei. Mai ales cand vorbim de o nastere la termen. Eu m-am luptat timp de doua luni pana am reusit sa aduc copiii la san. Dar primul lucru si cel mai important, a fost sa imi propun asta si sa vizualizez procesul. Nu am avut momente de indoiala; stiam ca voi reusi. Pentru ca stiam ca bebelusii prefera intotdeauna sanul mamei si eram convinsa ca si ai mei vor iubi ceea ce gasesc la pieptul meu: sentimentul de alinare, de siguranta, de confort si dragostea aceea netarmuita ce se transmite prin contactul piele pe piele. Celor care se gandesc, sau deja se lupta sa alapteze, le spun doar sa fie determinate si sa nu se lase descurajate de nici un impediment. 
Merita tot efortul si aduce cu sine si implinirea maternitatii. 
Inainte sa alaptez, eram emotionata sa vad alte mamici cu puiul la san. Dar acum nu as putea sa spun in cuvinte ce sentimente traiesc cand am copiii la piept. Cand se uita in ochii mei si zambesc, stiindu-se ocrotiti si iubiti, lipiti de mine. Si scriu aceste randuri chiar alaptand!

Clubulbebelusilor: Ai anumite “ponturi” in legatura cu alaptarea care sa mearga in mod deosebit in cazul gemenilor?

Cristina Balan : In cazul gemenilor (si nu numai), multe mamici sunt tentate sa creada ca nu au suficient lapte si ajung sa suplimenteze cu formula. Am trecut si eu, o scurta perioada, prin acest stres, pana dna dr. Ana Culcer mi-a spus "Arunca laptele praf si pune copiii la san, sa munceasca. E pacat, ca ai lapte cat pentru un trib. " Din acel moment am renuntat treptat la suplimentare si am ajuns la alaptare exclusiva. Alaptarea in tandem este o experienta extraordinara si este suficient sa am o perna speciala. Prima oara a fost mai ciudat, eram neindemanatica, dar apoi m-am obisnuit si acum stiu cum sa-i asez ca sa manance eficient si sa stau si eu comod. Asta invata fiecare mama, pe cont propriu. Fiecare cu schema ei :)

Clubulbebelusilor: Temperamentul bebelusilor este vizibil inca din primele clipe ale vietii. Cum sunt cei doi baieti ai tai, sunt ei asemanatori ca gemenii din povesti si filme sau au personalitati mult diferite? Diferentele sunt usor detectabile sau doar pentru voi, ca parinti?

Cristina Balan : Sigur ca sunt diferente intre gemeni. Ai nostri sunt bivitelini, ceea ce inseamna ca sunt considerati frati, in termeni medicali, nu gemeni. Cu atat mai mult cu cat intre copiii nostri exista o diferenta de 2-5 zile (au fost doua ovule fertilizate in zile diferite), care se simte. Cel mare e primul cu anumite achizitii, apoi dupa cateva zile urmeaza cel mic. Cel mare e mai mamos, mai cuminte, mai zambaret, in timp ce mezinul e mai "tătos", mai sensibil si mai "serios". In acest stadiu, diferentele sunt detectabile doar de noi, pentru ca-i cunoastem foarte bine. Pentru un ochi "neavizat", ei sunt identici. 

Clubulbebelusilor: Viziunea ta despre a fi mama era diferita cand doar iti imaginai lucrul acesta?  Ti-a adus noul statut, de mama, vreo schimbare in mentalitate, in abordarea lucrurilor?

Cristina Balan : Nu se poate compara ideea de a fi mama cu realitatea. Sigur ca statutul de parinte iti schimba fundamental mentalitatea si perceptia lucrurilor. Apar in vedere lucruri care nu aveau insemnatate pana in acel moment. Devii mai atent cu sanatatea, cu siguranta personala, cu mediul in care traiesti. Cel putin asa ar trebui sa fie. Eu eram si inainte preocupata de toate acestea, dar acum au devenit prioritati absolute. Acum observ si noxele emise de masini cand imi plimb copiii si ma deranjeaza. Cum ma deranjeaza si fumatul pe strada, in mers, a unora si fumul care ramane in urma lor. Cum ma deranjeaza si ma ingrozeste ideea ca va trebui sa imi integrez copiii intr-un sistem atat de defectuos si de daunator cum e invatamantul romanesc post decembrist (daca nu cumva plecam in alta parte, asa cum ne dorim din ce in ce mai mult). Nu are rost sa mai continui cu exemple. Cred ca s-a inteles ideea. 

Clubulbebelusilor: Care sunt principiile tale de parenting, citesti pe tema asta, mergi pe instinct, ambele? Esti mai degraba genul care planifica sau care lasa lucrurile sa curga de la sine? Care sunt pentru tine lucrurile cele mai importante in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor? Tu si sotul tau v-ati pus de acord daca v-ati mai dori alti copii?

Cristina Balan: Cel mai adesea merg pe instinct, pentru ca instinctul ne ghideaza de milenii, inainte de-a avea manuale cu sfaturi si instructiuni. Cred foarte mult in natural, in firesc si incerc sa-mi ascult pornirea launtrica. Voi asculta mereu de copiii mei, de nevoile lor. Din acest motiv in prezent respect programul lor mai degraba, decat sa le impun eu un orar care sa-mi convina mie. Alaptatul e la cerere, oricat de dificil e. Îi voi trata cu respect si voi incerca sa nu-mi proiectez ambitiile personale asupra lor. Visez la o legatura foarte apropiata, asa cum am eu cu mama mea, care a stiut sa-mi ofere senzatia de libertate in alegeri si independenta. Ma voi juca mult cu ei si voi da in mintea copiilor. Iar dragostea va prima mereu, in orice situatie. 

Clubulbebelusilor: In ceea ce priveste cariera, ce planuri de viitor ai? Cum crezi ca vei reusi sa impaci pe viitor cariera de mama cu cea de artista?

Cristina Balan : Muzica e ceea ce sunt, nu ceea ce fac. Diferenta consta in faptul ca indiferent de pauza pe care o voi face, departe de scena, inspiratia si talentul nu se pot diminua. Nu mi-e teama ca imi expira valabilitatea ca si cantareata, daca nu ma urc pe scena la cateva luni de la nastere. Copiii mei au cea mai mare nevoie de mine acum. Si oricum, lor le cant cu tot dragul in fiecare zi. Am piese pe care le voi lansa in viitorul apropiat si nu e necesar sa renunt total la cariera, doar la partea concertistica, o perioada. Dar pe langa cantat, eu compun si scriu versuri. Si aceste laturi ale fiintei mele artistice ma completeaza si nu necesita neglijarea maternitatii.